Ce este Sfânta Tradiție?
Află ce este Sfânta Tradiție, cum s-a păstrat în Biserică și de ce Sfânta Scriptură și Predania apostolică nu pot fi despărțite.
Credința Bisericii s-a născut din întâlnirea cu Hristos
Credința creștină nu a început într-o bibliotecă și nici prin răspândirea unei cărți. A început atunci când oamenii L-au întâlnit pe Iisus Hristos, I-au ascultat cuvintele și au văzut lucrările Sale. Mai târziu, Apostolii au dus această mărturie în lume.
Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție nu sunt două izvoare care se contrazic. Nici nu trebuie puse una împotriva celeilalte. Amândouă păstrează aceeași descoperire dumnezeiască și aceeași credință primită de Biserică de la Sfinții Apostoli.
Prin Sfânta Tradiție, numită și Sfânta Predanie, înțelegem credința încredințată Apostolilor de Mântuitorul și transmisă mai departe în viața Bisericii. Ea se păstrează în propovăduirea apostolică, în slujbele și rugăciunile Bisericii, în hotărârile Sinoadelor Ecumenice, în scrierile Sfinților Părinți și în mărturia sfinților. Nu este o amintire rămasă din trecut, ci viața Bisericii în Duhul Sfânt.
Se spune adesea că Sfânta Tradiție a existat înaintea Sfintei Scripturi. Aici trebuie făcută o lămurire. Vechiul Testament exista deja în vremea Mântuitorului. Însă propovăduirea Apostolilor și viața primelor comunități creștine au început înainte ca Evangheliile și celelalte cărți ale Noului Testament să fie scrise.
La început, credința s-a răspândit mai ales prin cuvântul viu. Apostolii mergeau din loc în loc, vesteau Învierea Domnului, botezau și întemeiau comunități creștine. Abia mai târziu, din nevoile acestor comunități, au apărut Evangheliile și epistolele apostolice.
Iisus nu le-a dat Apostolilor o carte și nici nu le-a spus să rămână într-un loc pentru a scrie. Le-a poruncit să meargă în lume, să facă ucenici, să boteze și să-i învețe pe oameni să păzească toate cele poruncite de El.
Sfântul Apostol Pavel vorbește limpede despre cele două feluri prin care credința era transmisă:
„Stați neclintiți și țineți predaniile pe care le-ați învățat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră.”
Așadar, învățătura apostolică era primită atât în scris, cât și prin viu grai.
Nici Evangheliile nu pretind că au consemnat fiecare faptă și fiecare cuvânt al Mântuitorului. Sfântul Ioan Evanghelistul spune că Iisus a făcut multe alte lucruri care, dacă ar fi fost scrise cu de-amănuntul, lumea întreagă n-ar fi încăput cărțile acelea.
Aceasta nu micșorează cu nimic valoarea Sfintei Scripturi. Dimpotrivă, Biblia se află în inima vieții Bisericii. Ea se citește la sfintele slujbe, se tâlcuiește în predici și hrănește rugăciunea credincioșilor. Dar Scriptura nu a fost lăsată singură, ruptă de comunitatea în care s-a născut și în care a fost păstrată.
Trebuie să fim atenți și la o altă deosebire. Nu orice obicei vechi este Sfântă Tradiție. Unele obiceiuri țin de o anumită regiune, de un anumit popor sau de o anumită epocă. Ele se pot schimba și nu au aceeași putere ca învățătura de credință.
Sfânta Tradiție este ceea ce păstrează credința Apostolilor, mărturisirea dreaptă despre Hristos și viața Bisericii. Un obicei omenesc poate fi frumos și folositor, dar nu trebuie ridicat automat la rangul de adevăr dumnezeiesc.
Prin Sfânta Scriptură auzim cuvintele Domnului și mărturia Apostolilor. Prin Sfânta Tradiție vedem cum au fost aceste cuvinte înțelese, apărate și trăite de Biserică de-a lungul veacurilor.
Una nu o înlocuiește pe cealaltă. Scriptura și Tradiția ne conduc împreună spre Același Iisus Hristos. Iar credința adevărată nu înseamnă doar să cunoaștem anumite învățături, ci să le așezăm în viața noastră.
Text alcătuit pornind de la o cateheză a Înaltpreasfințitului Calinic Argeșeanul.
❇
❇❇
❇❇❇
❇❇
❇
Comentarii
Trimiteți un comentariu