Un bun părinte nu-și leagă pruncul de sine, ci îl duce spre Dumnezeu
O poezie duhovnicească despre chemarea părinților de a-și crește copiii cu dragoste, rugăciune, muncă și credință în Dumnezeu.
Sunt cuvinte care par simple, dar te prind de inimă. Mai ales când este vorba despre copii. Pentru că un părinte nu crește doar un trup, nu crește doar un om pentru școală, pentru serviciu, pentru lume. Crește un suflet.
Și aici este partea grea. Copilul nu este al nostru ca o avere. Nu-l putem ține strâns în palma noastră, după voia noastră, după fricile noastre, după ambițiile noastre. Îl primim de la Dumnezeu, îl iubim, îl îndrumăm, îl păzim cât putem, dar trebuie să-l învățăm să zboare cu aripile lui. Nu oriunde, ci spre Dumnezeu.
Poezia de mai jos, semnată de Daniela Ibrișin, vorbește tocmai despre această lucrare sfântă și grea a părintelui: să-și crească pruncul în credință, fără să-l strivească, fără să-l răsfețe peste măsură, fără să-i pună lumea la picioare, dar și fără să-l rănească prin vorbe grele.
Un bun părinte
Vrei să fii părinte bun?
Atunci nu-i frânge zborul.
Dă-i curaj să meargă drept,
cu ochii către Domnul.
Nu-l lega mereu de tine,
nici de gândurile tale.
Arată-i binele, cu blândețe,
dar lasă-l să-și afle calea.
De când începe să vorbească,
învață-l să se roage.
Să știe, încă de mic,
că Dumnezeu îl vede și-l atrage.
Mângâie-l, dar cu măsură.
Iubește-l, dar nu-l strica.
Că dragostea fără rânduială
îl poate slăbi, nu-l va întări.
Sădește-i credința în suflet,
cât inima lui e curată.
Că pruncul crescut fără Dumnezeu
se pierde ușor prin lumea tulburată.
Nu-i pune toate la picioare,
oricât ți-ar fi de drag.
Fără muncă, fără osteneală,
omul se rupe de prag.
Nu-l lovi cu vorbe grele,
nici când te doare purtarea lui.
Unele răni din suflet
nu se închid la porunca nimănui.
Nu alerga să aibă nume,
onoruri, slavă, bogății.
Mai bine să aibă inimă bună
și pași curați spre veșnicii.
Iar dacă nu se roagă încă,
dacă pare rătăcit,
nu deznădăjdui. Tu roagă-te.
Dumnezeu lucrează tainic, negrăit.
Fericiți sunt părinții
care nu uită lucrul sfânt:
să-și crească fiii în credință,
cu rădăcina în cer, nu doar în pământ.
Că nu averea rămâne,
nici lauda de la oameni, nici puterea,
ci sufletul dus către Hristos,
prin lacrimi, rugăciune și iubirea cea bună.
Autor: Daniela Ibrișin
❇
❇❇
❇❇❇
❇❇
❇
Două lucruri să-ți amintești în viață:
RăspundețiȘtergere- ai grijă de gândurile tale când ești singur
- ai grijă de vorbele tale când ești alături de oameni
Ca să-L bucurăm pe Marele Dumnezeu trebuie să facem doua lucruri :
1. Să ne rugăm unii pentru alții. Rugăciunea în taină pentru semeni , face Minuni.
2. Credința fără faptă este moartă ( Să-L preaslăvim și să-L lăudăm pe Dumnezeul nostru în vecii , vecilor ) Amin! Cu cât ne învățăm copiii în credință și dragoste cu atat Credința devine nemuritoare.