Cinstirea Maicii Domnului – învățătura Părintelui Selafiil

Cinstirea Maicii Domnului – dragostea care ne apropie de Hristos

Cinstirea Maicii Domnului în credința ortodoxă înseamnă venerare și chemarea ei în rugăciune, nu adorare, deoarece adorarea se cuvine numai lui Dumnezeu. Maica Domnului este cinstită mai presus decât toți sfinții pentru că L-a născut pe Iisus Hristos și se roagă pentru oameni înaintea Fiului ei. Adevărata ei cinstire se arată prin rugăciune, pocăință, smerenie și ascultarea cuvintelor Mântuitorului. Textul pornește de la o învățătură a Părintelui Selafiil de la Noul Neamț, consemnată de Ierodiaconul Savatie Baștovoi.

Cinstirea Maicii Domnului ↗ nu este o adăugire târzie la credința creștină și nici o îndepărtare de Mântuitorul Iisus Hristos. Dimpotrivă, ea izvorăște din însăși Taina Întrupării: Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Om, luând trup din Preacurata Fecioară Maria.

Arhanghelul Gavriil a întâmpinat-o prin cuvintele: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine!” Elisabeta a numit-o „binecuvântată între femei”, iar Maica Domnului ↗ a mărturisit: „Iată, de acum mă vor ferici toate neamurile” (Luca 1, 28; 42; 48).

Prin urmare, atunci când Biserica o fericește și o cinstește pe Maica Domnului, împlinește un cuvânt al Sfintei Scripturi.

Cinstire, nu adorare

Creștinii ortodocși nu o adoră pe Maica Domnului. Adorarea se cuvine numai Dumnezeului Celui în Treime: Tatălui, Fiului și Sfântului Duh. Pe Maica Domnului ↗ o cinstim mai presus decât pe toți sfinții, pentru că ea L-a purtat în pântece și L-a născut pe Iisus Hristos, Dumnezeul și Mântuitorul lumii.

Ea nu Îi ia locul Fiului și nu este izvorul mântuirii. Mântuirea vine numai de la Dumnezeu. Maica Domnului este însă cea mai apropiată rugătoare și mijlocitoare pentru oameni, conducându-i întotdeauna spre Hristos. Învățătura ortodoxă subliniază că ajutorul vine de la Dumnezeu, iar Maica Domnului ↗ se roagă pentru noi înaintea Fiului ei.

Aceasta se vede limpede la nunta din Cana Galileii. Maica Domnului observă lipsa vinului și Îi spune lui Iisus necazul oamenilor. Apoi le adresează slugilor un cuvânt care rămâne valabil pentru fiecare creștin:

Să faceți orice vă va spune El 
(Ioan 2, 5).

Acesta este rostul adevăratei cinstiri a Maicii Domnului: nu ne oprește la ea, ci ne îndreaptă către ascultarea de Iisus Hristos.

Durerea Maicii lângă Cruce

Cuvântul Părintelui Selafiil amintește cât de mult a suferit Maica Domnului văzându-L pe Fiul ei dus spre răstignire. Evanghelia nu spune că ea ar fi căzut de mai multe ori pe drumul Crucii, acesta fiind un element al tradiției evlavioase, nu un fapt descris explicit în Scriptură. Evanghelia mărturisește însă că Maica Domnului a rămas lângă Cruce, împreună cu femeile mironosițe și cu Sfântul Apostol Ioan (Ioan 19, 25-27).

Atunci s-a împlinit prorocia dreptului Simeon: „Prin sufletul tău va trece sabie” (Luca 2, 35). Sabia a fost durerea unei mame care și-a văzut Fiul nevinovat batjocorit, răstignit și omorât.

Afirmația că Mântuitorul Se mâhnește mai mult când este hulită Maica Sa decât atunci când este hulit El trebuie înțeleasă ca o expresie pastorală puternică, menită să arate gravitatea disprețuirii celei pe care Dumnezeu a ales-o să-I fie Maică. Nu este o dogmă și nici o „măsurare” a mâhnirii lui Dumnezeu.

A-L iubi pe Hristos, dar a o batjocori pe Maica Lui este o contradicție. Nu putem despărți Fiul de Maică și nici Taina Întrupării de cea prin care Cuvântul lui Dumnezeu a primit firea noastră omenească.

Rugăciunea care poate însoți munca zilnică

Părintele Selafiil îi îndemna pe credincioși să-și amintească de Maica Domnului chiar și atunci când muncesc, rostind în gând:

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te! Ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine. Blagoslovită ești tu între femei și blagoslovit este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.

Această rugăciune scurtă face parte din tezaurul de rugăciune al Bisericii și poate fi rostită în călătorie, în timpul lucrului, în necazuri sau în clipele de liniște.

Alături de ea, părintele recomanda chemarea Numelui Mântuitorului:

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!

Cele două rugăciuni nu se împotrivesc una alteia. Rugăciunea către Maica Domnului cere mijlocirea ei, iar Rugăciunea lui Iisus se îndreaptă direct către Hristos, izvorul milei și al iertării.

Totuși, cuvintele nu trebuie repetate mecanic, ca o formulă care ne-ar garanta ajutorul sau arătarea Maicii Domnului în ceasul morții. Rugăciunea rodește atunci când este însoțită de pocăință, smerenie, participare la viața Bisericii, mărturisirea păcatelor și dorința sinceră de îndreptare.

Cum o cinstim cu adevărat

Nu este suficient să aprindem o lumânare înaintea icoanei și apoi să continuăm să trăim în răutate. Maica Domnului este cinstită cu adevărat atunci când încercăm să urmăm virtuțile ei:

↪   ascultarea de Dumnezeu; curăția inimii; smerenia; răbdarea în suferință; tăcerea fără răutate; mila față de cei aflați în necaz.

Biserica ne învață că Maica Domnului și sfinții sunt rugători și mijlocitori pentru noi, iar cinstirea lor ne întărește în lupta împotriva păcatului și ne păstrează în comuniune cu Dumnezeu.

Maica Domnului nu ne cheamă la ea pentru a ne opri departe de Hristos. Ea repetă fiecărei generații cuvintele de la Cana: „Să faceți orice vă va spune El.”

Să o cinstim, așadar, cu inimă curată, să-i cerem rugăciunile și să nu uităm că cea mai mare bucurie pe care i-o putem aduce este să ne întoarcem cu pocăință la Fiul ei.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, roagă-te pentru noi, păcătoșii!

Cuvânt inspirat din învățăturile Părintelui Selafiil de la Noul Neamț, consemnate de Ierodiaconul Savatie Baștovoi în volumul „Dragostea care niciodată nu cade”.

❇

❇❇

❇❇❇

❇❇

❇