Scoaterea Sfintei Cruci – semnul biruinței, al ocrotirii și al iubirii lui Hristos
Scoaterea Sfintei Cruci este o sărbătoare ortodoxă prăznuită la 1 august. Ea amintește vechea procesiune din Constantinopol în care un fragment din lemnul Sfintei Cruci era purtat prin cetate pentru sfințirea orașului și izbăvirea de boli. Sărbătoarea marchează și începutul Postului Adormirii Maicii Domnului.
În fiecare an, la 1 august, Biserica Ortodoxă prăznuiește Scoaterea Cinstitului Lemn al Cinstitei și de viață făcătoarei Cruci a Domnului ↗ . Sărbătoarea deschide Postul Adormirii Maicii Domnului ↗ și ne așază înainte Crucea lui Hristos nu ca pe un obiect al trecutului, ci ca pe semnul viu al iubirii, al jertfei și al biruinței asupra morții.
O veche rânduială din Constantinopol
În vechiul Constantinopol, o părticică din lemnul Sfintei Cruci era păstrată în paraclisul palatului imperial. În ajunul zilei de 1 august, aceasta era scoasă cu mare evlavie și dusă în procesiune la măreața Biserică „Sfânta Sofia”, unde era așezată spre închinarea credincioșilor.
Procesiunile continuau apoi prin cartierele cetății până în preajma sărbătorii Adormirii Maicii Domnului. Crucea era purtată pe străzi și prin piețe, iar clerul și poporul se rugau pentru sfințirea orașului și pentru izbăvirea de bolile care se răspândeau mai ales în căldura lunii august. La 14 august, cinstitul Lemn era readus în palatul imperial. Așadar, nu rămânea pur și simplu nemișcat în Sfânta Sofia, ci era scos în procesiuni prin cetate. Basilica.ro, Orthodox Church in America
Într-o vreme în care epidemiile aduceau multă teamă și suferință, locuitorii Constantinopolului nu vedeau în Cruce un obiect magic. Ei își puneau nădejdea în Hristos Cel răstignit și înviat, cerându-I vindecare, pace și ocrotire.
Crucea arătată Sfântului Constantin
Sărbătoarea amintește și de semnul Crucii ↗ arătat pe cer Sfântului Împărat Constantin cel Mare, înaintea luptei cu Maxențiu de la Podul Milvius, în anul 312. Tradiția creștină leagă această arătare de făgăduința biruinței „prin acest semn”.
Biruința lui Constantin a avut o însemnătate uriașă pentru creștinii persecutați. În anul următor, prin Edictul de la Milano, credința creștină a primit libertatea de a fi mărturisită în Imperiul Roman.
Unele tradiții bisericești leagă praznicul de la 1 august și de biruința împăratului bizantin Manuel I Comnenul, care a domnit între anii 1143 și 1180, asupra adversarilor săi musulmani. Sursele nu prezintă toate în același fel originea sărbătorii, însă păstrează aceeași idee: poporul creștin a chemat ajutorul lui Dumnezeu având înainte semnul Sfintei Cruci. Basilica.ro
Ce înseamnă cinstirea Sfintei Cruci?
Creștinii nu se închină materiei ca unui dumnezeu. Cinstind Crucea, Îl mărturisesc pe Hristos, Care Și-a întins mâinile pe ea pentru mântuirea lumii.
Crucea a fost unealta unei pedepse rușinoase, dar, prin jertfa Mântuitorului, a devenit altarul iubirii dumnezeiești. Pe Cruce, Hristos nu a răspuns urii cu ură, ci S-a rugat pentru cei care Îl răstigneau. Nu a coborât de pe Cruce pentru a-Și dovedi puterea, ci a rămas pe ea pentru a ne arăta până unde merge iubirea lui Dumnezeu față de om.
De aceea, Crucea nu poate fi despărțită de Înviere. Dacă vedem în ea numai durerea, nu i-am înțeles taina până la capăt. Crucea este suferință asumată din iubire, dar și drum către viața cea veșnică.
Sărbătoarea ne amintește că fiecare om are o cruce de purtat: o boală, o pierdere, o neputință, o grijă pentru familie, o nedreptate sau o luptă nevăzută pe care ceilalți nu o cunosc.
A ne purta crucea nu înseamnă să căutăm suferința și nici să acceptăm pasiv orice abuz sau nedreptate. Înseamnă să nu ne pierdem credința atunci când suferința nu poate fi ocolită. Înseamnă să nu lăsăm necazul să ne transforme în oameni răi, deznădăjduiți sau lipsiți de milă.
Crucea purtată împreună cu Hristos nu ne zdrobește, ci ne curăță de mândrie și ne învață să vedem durerea aproapelui. Uneori Dumnezeu nu îndepărtează imediat povara, dar ne dă puterea de a nu cădea sub ea.
Crucea la începutul Postului Adormirii Maicii Domnului
Nu este întâmplător că Scoaterea Sfintei Cruci este prăznuită chiar în prima zi a Postului Adormirii Maicii Domnului. Postul nu începe doar prin schimbarea hranei, ci prin chemarea la răstignirea patimilor, la rugăciune, pocăință și milostenie.
Sfânta Cruce ne arată cum trebuie străbătut acest drum: cu răbdare, smerenie și nădejde. Nu este suficient să ne facem semnul Crucii dacă prin faptele noastre îi rănim pe ceilalți. Nu este suficient să purtăm o cruce la piept dacă în inimă păstrăm ură, răzbunare sau dispreț.
A cinsti cu adevărat Crucea înseamnă să ne împăcăm, să iertăm, să ajutăm un om necăjit și să rămânem lângă cel care suferă. Înseamnă să facem din propria viață o mărturie a iubirii lui Hristos.
Troparul Sfintei Cruci – glasul 1
Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta. Biruință binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește și cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău.
Biruința cerută în acest tropar nu trebuie înțeleasă astăzi ca dorință de înfrângere a altor oameni. Cel mai apropiat „potrivnic” se află adesea în noi: păcatul, mândria, ura, frica, lăcomia și deznădejdea. Împotriva acestora avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu.
La sărbătoarea Scoaterii Sfintei Cruci să ne apropiem de Hristos cu sinceritate și să-I cerem să binecuvânteze casele, familiile și inimile noastre. Iar atunci când povara ni se pare prea grea, să ne amintim că dincolo de Cruce se află Învierea.
Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim!
❇
❇❇
❇❇❇
❇❇
❇
Comentarii
Trimiteți un comentariu