Cartea Tedeumului — Glasul de Mulțumire al Bisericii Descoperă tâlcul duhovnicesc al Cărții Tedeumului, slujba de mulțumire a Bisericii Ortodoxe, rânduiala sa și imnul „Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm”, cu rol în rugăciuni de început de an, hramuri și momente de recunoștință. Cartea de Tedeum este una dintre sfintele cărți de slujbă ale Bisericii, cea ce adună în paginile sale glasul de mulțumire al Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolești. Întru mijlocul acestei cărți strălucește imnul cel mare și veșnic, care se grăiește cu cinste și evlavie: „Te Deum laudamus” — „Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm” , imn al Sfintei Creștinătăți, în tradiție atribuit preasfinților ierarhi Ambrozie al Milanului și Augustin de Hipona . În cultul ortodox românesc, slujba de Tedeum este rânduită nu numai ca o rugăciune de mulțumire plină de evlavie, ci și ca o cerere smerită către Dumnezeu, Cel ce toate le dă cu larghețe și milă. Această slujbă se săvârșește la începutul anului, la sărbătorir...
Sfinții Șapte Tineri din Efes – Viața și minunea lor
pe
Solicitați un link
Facebook
X
Pinterest
E-mail
Alte aplicații
Sfinții Șapte Tineri din Efes – mărturia minunată despre învierea morților
Sfinții Șapte Tineri din Efes sunt pomeniți de Biserica Ortodoxă la 4 august și 22 octombrie. Potrivit tradiției bisericești, ei s-au ascuns într-o peșteră în timpul persecuției împăratului Deciu, deoarece au refuzat să se lepede de Hristos. Dumnezeu i-a păzit într-un somn minunat aproape două secole și i-a trezit în vremea împăratului Teodosie al II-lea, ca mărturie despre adevărul învierii morților. Numele lor sunt Maximilian, Exacustodian, Iamblic, Martinian, Dionisie, Antonin și Constantin, cu unele variante întâlnite în izvoarele hagiografice.
La 4 august, dar și la 22 octombrie, Biserica Ortodoxă îi pomenește pe Sfinții Șapte Tineri din Efes: Maximilian, Exacustodian, Iamblic, Martinian, Dionisie, Antonin și Constantin. În unele izvoare, numele lor apar în forme diferite, însă mărturia credinței lor rămâne aceeași: au ales să piardă cinstea și siguranța lumii, dar să nu se lepede de Iisus Hristos.
Efesul – de la templul Artemisei la propovăduirea Evangheliei
Efesul era unul dintre marile orașe ale Asiei Mici, vestit pentru comerț, bogăție și cultul zeiței Artemis. Templul acesteia, considerat una dintre cele șapte minuni ale lumii antice, era aproape de două ori mai mare decât Partenonul din Atena. Așadar, afirmația întâlnită uneori că ar fi fost „de patru ori mai mare decât Panteonul din Acropolă” nu este exactă: edificiul atenian se numește Partenon, iar dimensiunile cunoscute nu susțin acea comparație. World History Encyclopedia
Într-un asemenea centru păgân a prins rădăcini, încă din veacul apostolic, una dintre cele mai însemnate comunități creștine. Sfântul Apostol Pavel a propovăduit aici, iar tulburarea stârnită de argintarul Dimitrie este relatată în capitolul 19 din Faptele Apostolilor. Tot efesenilor le-a fost adresată una dintre epistolele pauline.
Tradiția ↗ bisericească amintește și legătura Efesului cu Sfântul Apostol Timotei și cu Sfântul Ioan Evanghelistul. Mai târziu, în anul 431, cetatea avea să găzduiască Sinodul al III-lea Ecumenic, care a apărat dreapta credință despre Persoana Mântuitorului și a mărturisit-o pe Sfânta Fecioară Maria drept Născătoare de Dumnezeu.
Șapte tineri puși să aleagă
În timpul împăratului Deciu, în jurul anului 250, locuitorilor Imperiului Roman li s-a cerut să aducă jertfe zeilor păgâni și să dovedească acest lucru printr-un certificat. Pentru creștini, porunca însemna lepădarea publică de Hristos.
Potrivit tradiției păstrate de Biserică, cei șapte tineri din Efes făceau parte din rânduiala ostășească și proveneau din familii cunoscute. Când credința lor a fost descoperită, au fost aduși înaintea împăratului. Deciu le-a oferit un răgaz, sperând că frica morții îi va face să apostazieze.
Tinerii au înțeles însă că nu pot sluji în același timp și lui Hristos, și idolilor. S-au retras într-o peșteră din apropierea cetății, pe muntele Ohlon, identificat astăzi cu muntele Pion. Acolo se rugau, iar Iamblic, cel mai tânăr dintre ei, cobora în oraș pentru a cumpăra hrană.
Când împăratul a aflat unde se ascundeau, a poruncit ca intrarea peșterii să fie zidită. Doi creștini tainici, Teodor și Rufin, ar fi așezat între pietre două tăblițe pe care au scris numele și pătimirea tinerilor, pentru ca jertfa lor să nu fie uitată.
Somnul care a devenit mărturie
Dumnezeu nu i-a lăsat pradă unei morți chinuitoare, ci, potrivit Sinaxarului, i-a cuprins într-un somn minunat. Au trecut aproape două veacuri.
În timpul împăratului Teodosie al II-lea, într-o perioadă în care unii negau învierea trupurilor, peștera a fost deschisă. Tinerii s-au trezit crezând că dormiseră doar o noapte. Iamblic a plecat în cetate după pâine, dar Efesul pe care l-a găsit era cu totul schimbat: semnul Sfintei Cruci ↗ se vedea în locuri publice, iar creștinii nu mai erau siliți să se ascundă.
Când a încercat să plătească folosind o monedă din vremea lui Deciu, oamenii au crezut că descoperise o comoară. A fost dus înaintea autorităților și a episcopului cetății, iar cercetarea peșterii și găsirea tăblițelor au făcut cunoscută întâmplarea.
Tradiția spune că însuși împăratul Teodosie a venit să-i vadă. Cei șapte i-au mărturisit că Dumnezeu îi trezise pentru a întări credința în învierea morților. După câteva zile, și-au plecat capetele și au adormit din nou în Domnul.
Izvoarele hagiografice nu sunt unanime asupra numărului exact de ani petrecuți în peșteră, asupra datei trezirii și nici asupra tuturor numelor. Chiar Basilica.ro observă existența unor informații contradictorii. De aceea, este corect să vorbim despre această întâmplare ca despre tradiția hagiografică primită și cinstită de Biserică, nu ca despre o cronică redactată de martori contemporani.
Grota celor Șapte Tineri Adormiți din Efes, cunoscută și ca Peștera celor Șapte Sfânți, este situată în apropierea orașului antic Efes (lângă Selçuk, în Turcia actuală). Acest loc este un important sit arheologic și de pelerinaj, recunoscut atât în tradiția creștină, cât și în cea islamică. sursa foto: Doxologia.ro
Nu o înviere asemenea Învierii lui Hristos
Trezirea tinerilor nu trebuie confundată cu Învierea lui Hristos ↗ și nici cu învierea cea de obște de la sfârșitul veacurilor. Ei s-au întors pentru puțin timp la viața pământească, apoi au murit. Minunea lor a fost însă un semn prin care Dumnezeu a întărit adevărul că trupul omului nu este destinat nimicirii, ci învierii.
Ei ne învață că timpul nu poate șterge o mărturisire adevărată. Imperiul care îi condamna a trecut, idolii Efesului au căzut, dar numele tinerilor sunt rostite și astăzi în biserici. Credința lor a rămas vie tocmai pentru că au fost gata să-și dea viața pentru ea.
Troparul Sfinților 7 tineri din Efes (4 august)
Troparul Sfinților Șapte Tineri din Efes – glasul al 4-lea
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că, având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Sfinților Șapte Tineri din Efes, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi!
Comentarii
Trimiteți un comentariu