Fericirile, talcuite pe intelesul tuturor

  Fericirile, talcuite pe intelesul tuturor

†

 Domnul Iisus spune: "Eu vreau, sa va fac fericiti, nu va impun niste lucruri care sa va transforme in sclavii", in aceasta lectie cuprinde cele noua fericirii: 

   Fericirile sunt cele noua proclamatii ale Mantuitorului din cuprinsul Predicii de pe munte care instituie o noua viziune asupra istoriei. Ele au fost rostite in Galileea, unei mari multimi de oameni si sunt de fapt o replica vesnica, venita de la Insusi Fiul lui Dumnezeu, a Decalogului Legii Vechi. El sunt expuse de Sfantul Evanghelist Matei (cap. 5) si mai sumar de catre Sfantul Luca.

Citat SOCRATE

   Nu ma refer la fericirile pamantesti, iluzorii, trecatoare, dupa care, ca dupa o umbra, alergam zadarnic toata viata, ci ale fericirii adevarate, depline si vesnice, al carei inceput l-a dezvaluit Insusi Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru toti crestinii in predica Sa de pe munte.

1. „Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor" (Matei 5,3)

„Saraci cu duhul inseamna smeriti de buna voie, adica lipsiti de trufia mintii si de nemasurata iubire de sine, pacate prin care au cazut ingerii. Ele nu arata deci pe cei neintelepti, nestiutori sau simpli, ci pe cei ce se socotesc pe sine astfel”, se spune in Catehismul orthodox care citeaza o invatatura a Sfantului Ioan Gura de Aur. Acesti crestini smeriti vor primi rasplata imparatiei cerurilor, adica fericirea vesnica, mantuirea.

~*~

2. „Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia" (Matei 5, 4)

„Din aceasta fericire nu trebuie sa intelegem ca toti cei ce plang ar putea dobandi mangaierea. Aici este vorba numai de cei ce plang din pricina ca se intristeaza si le pare rau pentru pacatele savarsite, cu care au suparat pe Dumnezeu si pe aproapele lor”, se arata in cartea de invatatura Ortodoxa-Catehism. Cei care pland din cauza pacatelor vor fi „mangaiati”, adica vor primi iertarea pacatelor.

~*~

3. „Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul” (Matei 5, 5)

Blandetea, din cea de-a treia fericire, este interpretata de teologi ca fiind starea care se naste din bunatate si iubire. Este linistea sufleteasca in care traieste crestinul care nu supara pe nimeni. Acesti oameni vor „mosteni pamantul”, adica vor fi scutiti de necazuri, suparari sau alte tulburari lumesti.

~*~

4. „Fericiti cei ce flamanzesc si insetoseaza de dreptate, ca aceia se vor satura" (Matei 5,6)

Conform Catehismului, „cei flamanzi si insetati de dreptate sunt toti cei ce doresc cu ardoare sa faca si sa se infaptuiasca binele. Aceasta dorinta este tot atat de fireasca si continua ca si foamea si setea trupeasca. Au dat dovada de aceasta puternica dorinta indeosebi sfintii si martirii care pentru Hristos au parasit familie, avere, voie proprie si s-au nevoit cu trairea unei vieti de inalta spiritualitate.”

~*~

5. „Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui (Matei 5, 7)

Milostenia este virtutea crestina care isi are radacina in iubire si se manifesta prin ajutorarea semenilor aflati in necazuri. De aceea, Biserica are randuite o serie de fapte ale milei trupesti: hranirea celui flamand, adaparea celui insetat, imbracarea celui gol, cercetarea celor in necazuri, cercetarea celor bolnavi, gazduirea calatorilor si ingroparea saracilor.

Dreptatea este STĂPÂNA și REGINA tuturor VIRTUȚILOR

Totodata, exista si o serie de fapte ale milei sufletesti: intoarcerea celor rataciti la adevar, invatarea celor nestiutori, sfatuirea celor care au trebuinta de un sfat, rugaciunea pentru aproapele nostru, mangaierea celor intristati, nerazbunarea pentru raul facut de altii si iertarea greselilor facute de altii fata de noi.

~*~

6. „Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu" (Matei 5, 8)

Cei curati cu inima sunt cei lipsiti de rautate, de viclesug, cei care, spun teologii, reusesc sa se desprinda de gandurile rele care le pot „murdari” inima. Curatenia inimii este conditia cea mai insemnata pe care o cere Mantuitorul la indeplinirea oricarei fapte. Prin aceasta El arata insemnatatea partii launtrice a faptei, adica a intentiei, a gandului care-i sta la temelie, lucru de care nu se tinea destul seama in Vechiul Testament. Mantuitorul face din aceasta schimbare a adancului sufletului omenesc lucrul cel mai ales prin care morala crestina intrece si desavarseste morala Vechiului Testament”, se explica in Catehism.

~*~

7. „Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema” (Matei 5, 9)

Pacea este unul dintre cele mai de pret bunuri ale societatii, de aceea toti cei care contribuie atat la pacea sociala, cat si la cea spirituala se vor chema „fiii lui Dumnezeu”.

~*~

8. „Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este imparatia cerurilor” (Matei 5, 10)

Dreptatea din fericirea a 8-a este dreptatea invataturii de credinta, iar cei care vor avea de suferit din cauza credintei lor vor fi rasplatiti de Dumnezeu cu viata cea vesnica. Insusi Iisus Hristos a fost prigonit pentru dreptate, iar dupa El au suferit apostolii si ucenicii Lui.

~*~

9. „Fericiti veti fi cand va vor ocari si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind din pricina Mea. Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este in ceruri, ca asa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi" (Matei 5, 11-12)

Fericirea a 9-a este strans legata de precedenta, deoarece aici Iisus ii fericeste pe cei care vor avea de suferit fizic sau moral din cauza invataturii aduse de el pe pamant. Se stie ca in primele secole dupa venirea Mantuitorului, crestinismul a fost interzis, iar adeptii Evangheliei au avut mult de suferit, unii dintre ei fiind chiar omorati.

❇

❇❇

❇❇❇

❇❇

❇