Psalmul 102: Cântarea Milostivirii și Dreptății Divine

   Psalmul 102 este o meditație profundă asupra măreției și milostivirii lui Dumnezeu, exprimând recunoștința și lauda sufletului pentru toate binefacerile divine. În acest psalm, David își îndeamnă sufletul să binecuvânteze pe Domnul și să nu uite de răsplătirile Sale. Se subliniază natura vindecătoare a lui Dumnezeu, care curăță păcatele, vindecă bolile și izbăvește sufletul din stricăciune.

   Psalmul evidențiază, de asemenea, îndurarea și răbdarea lui Dumnezeu față de oameni, arătând cât de departe este mila Sa de păcatele noastre. Comparând viața omului cu iarba și floarea câmpului, subliniază fragilitatea existenței umane, dar și durabilitatea îndurării divine, care rămâne din veac în veac pentru cei ce se tem de El.

   În final, psalmistul invită toate creaturile, inclusiv îngerii și celelalte puteri divine, să binecuvânteze pe Domnul, afirmând că Împărăția Sa se întinde peste toate și că El stăpânește cu dreptate și iubire. Această cântare de laudă reflectă atât suferința și nevoile omenești, cât și speranța și mângâierea care vin din credința în mila lui Dumnezeu.

†

1. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui.

2. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate răsplătirile Lui.

3. Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale;

4. Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta, pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări;

5. Pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale.

6. Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate.

7. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale.

8. Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv.

9. Nu până în sfârşit se va iuţi, nici în veac se va mânia.

10. Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă,

11. Ci cât este departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El.

12. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre.

13. În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El;

14. Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-Și-a aminte că ţărână suntem.

15. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori.

16. Că vânt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său.

17. Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul,

18. Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui

19. Şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în Cer a gătit scaunul Său şi împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte.

20. Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei tari la vârtute, care faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui.

21. Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui.

22. Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează suflete al meu pe Domnul.

~*~

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

~*~

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ție, Dumnezeule.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ție, Dumnezeule.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

~*~

Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește.

~*~

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Psalmul 102: Cântarea Milostivirii și Dreptății Divine