Vindecarea lunaticului – credința, rugăciunea și postul | Matei 17, 14-23

Vindecarea lunaticului – credința care se întărește prin rugăciune și post Vindecarea lunaticului este minunea relatată în Matei 17, 14-23, în care Iisus Hristos vindecă un copil adus de tatăl său. Pericopa, citită în Duminica a X-a după Rusalii, arată că adevărata credință se întărește prin rugăciune și post. Hristos îi învață pe ucenici că până și credința cât un grăunte de muștar poate birui obstacole care par imposibile. Evanghelia Vindecării lunaticului ne așază înainte una dintre cele mai dureroase imagini ale iubirii părintești: un tată îngenuncheat înaintea lui Iisus pentru copilul său. Nu vine cu vorbe multe și nici cu pretenții. Vine cu durerea unui om care a încercat tot ce putea și rostește una dintre cele mai simple rugăciuni ale Evangheliei: „Doamne, miluiește pe fiul meu!” Evanghelia zilei În vremea aceea s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind înaintea Lui și zicându-I: Doamne, miluiește pe fiul meu, că este lunatic și pătimește rău, căci adesea cade în foc și ade...

Psalmul 131: Promisiunea lui Dumnezeu față de David și alegerea Sionului ca loc sfânt

   Psalmul 131 evocă devotamentul și credința lui David față de Dumnezeu și angajamentul său de a găsi un loc de odihnă pentru Domnul. Psalmul amintește de promisiunile lui Dumnezeu către David, afirmând că descendenții săi vor domni dacă vor respecta legământul divin. De asemenea, este subliniată alegerea Sionului ca locuință sfântă a lui Dumnezeu, unde El va revărsa binecuvântări asupra poporului său, preoților și celor credincioși, aducând dreptate, mântuire și bucurie. Psalmul reflectă speranța în împlinirea promisiunilor divine și protecția lui Dumnezeu asupra unsului Său.


1. Adu-Ți aminte, Doamne, de David şi de toate blândeţile lui.

2. Cum s-a jurat Domnului şi a făgăduit Dumnezeului lui Iacov:

3. Nu voi intra în locaşul casei mele, nu mă voi sui pe patul meu de odihnă,

4. Nu voi da somn ochilor mei şi genelor mele dormitare şi odihnă tâmplelor mele,

5. Până ce nu voi afla loc Domnului, locaş Dumnezeului lui Iacov.

6. Iată am auzit de chivotul legii; în Efrata l-am găsit, în ţarina lui Iaar.

7. Intra-vom în locaşurile Lui, închina-ne-vom la locul unde au stat picioarele Lui.

8. Scoală-Te, Doamne, întru odihna Ta, Tu şi chivotul sfinţirii Tale.

9. Preoţii Tăi se vor îmbrăca cu dreptate şi cuvioşii Tăi se vor bucura.

10. Din pricina lui David, robul Tău, să nu întorci faţa unsului Tău.

11. Juratu-S-a Domnul lui David adevărul şi nu-l va lepăda: «Din rodul pântecelui tău voi pune pe scaunul tău,

12. De vor păzi fiii tăi legământul Meu şi mărturiile acestea ale Mele, în care îi voi învăţa pe ei şi fiii lor vor şedea până în veac pe scaunul tău».

13. Că a ales Domnul Sionul şi l-a ales ca locuinţă Lui.

14. « Aceasta este odihna Mea în veacul veacului. Aici voi locui, că l-am ales pe el.

15. Roadele lui le voi binecuvânta foarte; pe săracii lui îi voi sătura cu pâine.

16. Pe preoţii lui îi voi îmbrăca cu izbăvire şi cuvioşii lui cu bucurie se vor bucura.

17. Acolo voi face să răsară puterea lui David, gătit-am făclie unsului Meu.

18. Pe vrăjmaşii lui îi voi îmbrăca cu ruşine, iar pe dânsul va înflori sfinţenia Mea
».

 Psalmul 131: Promisiunea lui Dumnezeu față de David și alegerea Sionului ca loc sfânt



Comentarii

  1. Pr. Constantin Galeriu.18:03


    Pe mine adevărul mă odihneşte, nu perna şi somnul.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu