Psalmul 138: Prezența Atotcunoscătoare a lui Dumnezeu.

   Psalmul 138 exprimă o profundă recunoaștere a omniprezenței și omniscienței lui Dumnezeu. Psalmistul reflectă asupra faptului că Dumnezeu îi cunoaște fiecare gând, mișcare și vorbă înainte de a fi exprimate și că nici măcar întunericul nu poate ascunde omul de privirea Lui. Psalmul celebrează și măreția creației divine, amintind că Dumnezeu ne-a creat și nu cunoaște din pântecele mamei. În final, psalmistul cere ca Dumnezeu să-i cerceteze inima, să-i descopere orice nelegiuire și să-l călăuzească pe calea veșniciei.

†

1. Doamne, cercetatu-m-ai şi m-ai cunoscut.

2. Tu ai cunoscut şederea mea şi scularea mea; Tu ai priceput gândurile mele de departe.

3. Cărarea mea şi firul vieţii mele Tu le-ai cercetat şi toate căile mele mai dinainte le-ai văzut.

4. Că încă nu este cuvânt pe limba mea

5. Şi iată, Doamne, Tu le-ai cunoscut pe toate şi pe cele din urmă şi pe cele de demult; Tu m-ai zidit şi ai pus peste mine mâna Ta.

6. Minunată este ştiinţa Ta, mai presus de mine; este înaltă şi n-o pot ajunge.

7. Unde mă voi duce de la Duhul Tău şi de la faţa Ta unde voi fugi?

8. De mă voi sui în Cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, de faţă eşti.

9. De voi lua aripile mele de dimineaţă şi de mă voi aşeza la marginile mării

10. Şi acolo mâna Ta mă va povăţui şi mă va ţine dreapta Ta.

11. Şi am zis: «Poate întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu».

12. Dar întunericul nu este întuneric la Tine şi noaptea ca ziua va lumina. Cum este întunericul ei, aşa este şi lumina ei.

13. Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele.

14. Te voi lăuda, că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrurile Tale şi sufletul meu le cunoaşte foarte.

15. Nu sunt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai făcut întru ascuns, nici fiinţa mea pe care ai urzit-o ca în cele mai de jos ale pământului.

16. Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tăi şi în cartea Ta toate se vor scrie; zi de zi se vor săvârşi şi niciuna din ele nu va fi nescrisă.

17. Iar eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, şi foarte s-a întărit stăpânirea lor.

18. Şi-i voi număra pe ei, şi mai mult decât nisipul se vor înmulţi. M-am sculat şi încă sunt cu Tine.

19. O, de ai ucide pe păcătoşi, Dumnezeule! Bărbaţi vărsători de sânge, depărtaţi-vă de la mine!

20. Aceştia Te grăiesc de rău, Doamne, şi vrăjmaşii Îţi hulesc numele.

21. Oare, nu pe cei ce Te urăsc pe Tine, Doamne, am urât şi asupra vrăjmaşilor Tăi m-am mâhnit?

22. Cu ură desăvârşită i-am urât pe ei şi mi s-au făcut duşmani.

23. Cercetează-mă, Doamne, şi cunoaşte inima mea; încearcă-mă şi cunoaşte cărările mele

24. Şi vezi de este calea fărădelegii în mine şi mă îndreptează pe calea cea veşnică.

Psalmul 138: Prezența Atotcunoscătoare a lui Dumnezeu.