Psalmul 141: Strigăt de nădejde și eliberare în fața încercărilor

   Psalmul 141, descrie o rugăciune plină de durere și încredere, în care psalmistul își varsă necazul și cere ajutorul lui Dumnezeu. El exprimă lipsa de sprijin din partea oamenilor și mărturisește dependenta de Dumnezeu ca singura lui nădejde și sprijin. Psalmul reflectă o căutare profundă de eliberare și promite să laude Numele lui Dumnezeu, odată ce va fi salvat.

†

1. Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.

2. Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.

3. Când lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele. În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.

4. Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască. Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul meu.

5. Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: «Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pământul celor vii».

6. Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte. Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine.

7. Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău, Doamne. Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie.

 Psalmul 141: Strigăt de nădejde și eliberare în fața încercărilor