Vindecarea lunaticului – credința care se întărește prin rugăciune și post Vindecarea lunaticului este minunea relatată în Matei 17, 14-23, în care Iisus Hristos vindecă un copil adus de tatăl său. Pericopa, citită în Duminica a X-a după Rusalii, arată că adevărata credință se întărește prin rugăciune și post. Hristos îi învață pe ucenici că până și credința cât un grăunte de muștar poate birui obstacole care par imposibile. Evanghelia Vindecării lunaticului ne așază înainte una dintre cele mai dureroase imagini ale iubirii părintești: un tată îngenuncheat înaintea lui Iisus pentru copilul său. Nu vine cu vorbe multe și nici cu pretenții. Vine cu durerea unui om care a încercat tot ce putea și rostește una dintre cele mai simple rugăciuni ale Evangheliei: „Doamne, miluiește pe fiul meu!” Evanghelia zilei În vremea aceea s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind înaintea Lui și zicându-I: Doamne, miluiește pe fiul meu, că este lunatic și pătimește rău, căci adesea cade în foc și ade...
Psalmul 17: Psalmul Izbăvirii - Cântarea lui David către Domnul
pe
Solicitați un link
Facebook
X
Pinterest
E-mail
Alte aplicații
Psalmul 17: Psalmul Izbăvirii - Cântarea lui David către Domnul
Psalmul 17 din Psaltirea Proorocului David este o profundă rugăciune de mulțumire și izbăvire, în care David își exprimă încrederea în protecția divină. În această catisma, el vorbește despre puterea lui Dumnezeu că întăritor și izbăvitor, recunoscând că l-a salvat din mâinile vrăjmașilor săi, inclusiv din cea a lui Saul. Psalmul subliniază teme precum dreptatea, credința și războiul sufletesc, evidențiind imaginea lui Dumnezeu că un scut și un protector care răsplătește pe cei drepți. Prin metafore de luptă și evocări ale izbăvirii, David își reafirmă angajamentul față de căile divine și recunoștința pentru mântuirea să. Această lucrare nu doar că reflectă experiența personală a autorului, dar oferă și o lecție universală despre credință și dependența de Dumnezeu în momentele de dificultate.
PSALMUL 17 ⤵
1. Iubi-Te-voi, Doamne, vartutea mea. Domnul este întărirea mea și scăparea mea și izbavitorul meu,
2. Dumnezeul meu, ajutorul meu, și voi nădăjdui spre Dansul;
3. Apărătorul meu și puterea mântuirii mele, și sprijinitorul meu.
4. Lăudând voi chema pe Domnul și de vrăjmașîi mei mă voi izbăvi.
5. Cuprinsu-m-au durerile morții și râurile fărădelegii m-au tulburat.
7. Și când mă necăjeau am chemat pe Domnul și către Dumnezeul meu am strigat.
8. Auzit-a din locașul Lui cel sfânt glasul meu și strigarea mea, înaintea Lui, va intră în urechile Lui.
9. Și s-a clătinat și s-a cutremurat pământul și temeliile munților s-au tulburat și s-au clătinat că S-a mâniat pe ele Dumnezeu.
10. Întru mania Lui fum s-a ridicat și pară de foc de la față Lui, cărbuni aprinși de la El.
11. Și a plecat cerurile și S-a pogorat și negura sub picioarele Lui.
12. Și S-a suit pe heruvimi și a zburat; zburat-a pe aripile vântului.
13. Și Și-a pus întunericul acoperământ, împrejurul Lui cortul Lui, apă întunecoasă în norii văzduhului.
14. De strălucirea fetei Lui norii au fugit, glasul Lui prin gridina și cărbuni de foc.
15. Și a tunat din cer Domnul și Cel Preaînalt a dat glasul sau.
16. Trimis-a săgeți și i-a risipit pe ei, și fulgere a înmulțit și i-a tulburat pe ei.
17. Și s-au arătat izvoarele apelor și s-au descoperit temeliile lumii,
18. De certarea Ta, Doamne, de suflarea Duhului mâniei Tale.
19. Trimis-a din înălțime și m-a luat, ridicatu-m-a din ape multe.
20. Izbăvește-mă de vrăjmașîi mei cei țări și de cei ce mă urăsc pe mine, că s-au întărit mai mult decât mine. 21. Intampinatu-m-au ei în ziua necazului meu, dar Domnul a fost întărirea mea.
22. Și m-a scos la loc larg, m-a izbăvit, că m-a voit.
23. Și îmi va răsplăti mie Domnul după dreptatea mea, și după curatia mâinilor mele îmi va răsplăti mie.
24. Că am păzit căile Domnului și n-am fost necredincios Dumnezeului meu.
25. Că toate judecățile Lui sunt înaintea mea, și îndreptările Lui nu s-au depărtat de la mine.
26. Și voi fi fără prihană cu Dansul, și mă voi păzi de fărădelegea mea.
27. Și îmi va răsplăti mie Domnul după dreptatea mea, și după curatia mâinilor mele înaintea ochilor Lui.
28. Cu cel cuvios, cuvios vei fi; și cu omul nevinovat, nevinovat vei fi.
29. Și cu cel ales, ales vei fi; și cu cel îndărătnic, Te vei îndărătnici.
30. Că Tu pe poporul cel smerit îl vei mântui, și ochii mândrilor îi vei smeri.
31. Că Tu vei aprinde făclia mea, Doamne, Dumnezeul meu, și vei lumina întunericul meu.
32. Căci cu Ține mă voi izbăvi de ispita și cu Dumnezeul meu voi trece zidul.
33. Dumnezeul meu, fără de prihană este calea Lui, cuvintele Domnului în foc lămurite; scut este tuturor celor ce nădăjduiesc în El.
34. Că cine este Dumnezeu afară de Domnul? Și cine este Dumnezeu afară de Dumnezeul nostru?
35. Dumnezeu, cel ce mă încinge cu putere și a pus fără prihană calea mea.
36. Cel ce face picioarele mele că ale cerbului și peste cele înalte mă pune.
37. Cel ce întărești mâinile mele în vreme de război și ai pus arc de aramă în brațele mele.
38. Și mi-ai dat mie scutul mântuirii mele și dreapta Ta m-a sprijinit.
39. Și certarea Ta m-a îndreptat până în sfârșit, și certarea Ta însăși mă va învață.
40. Lărgit-a pașîi mei sub mine, și n-au slăbit picioarele mele.
41. Urmări-voi pe vrăjmașîi mei și-i voi prinde pe dânșîi și nu mă voi întoarce până ce se vor sfârși.
42. Zdrobi-i-voi pe ei și nu vor putea să stea, cădea-vor sub picioarele mele.
43. Și m-ai încins cu putere spre război, și ai împiedicat pe toți cei ce se sculau împotriva mea.
44. Și pe vrăjmașîi mei i-ai făcut să fugă, iar pe cei ce mă urăsc i-ai nimicit.
45. Strigat-au către Domnul și nu era cel ce mantuieste; și nu i-a auzit pe ei.
46. Și-i voi sfărâmă pe ei că praful în față vântului, că țină ulițelor îi voi zdrobi pe ei.
47. Izbăvește-mă de răzvrătirile poporului; pusu-m-ai căpetenie neamurilor.
48. Poporul pe care nu l-am cunoscut mi-a slujit mie. Cu auzul urechii m-a auzit.
49. Fiii străini m-au mințit pe mine. Fiii străini au îmbătrânit și au șchiopătat din cărările lor.
50. Viu este Domnul și binecuvântat este Dumnezeul meu și să se înalte Dumnezeul mântuirii mele. 51. Dumnezeule, Cel ce mi-ai dat izbândă și mi-ai supus popoarele; izbavitorul meu de vrăjmașîi cei furioși,
52. De la cei ce se ridică împotriva mea înalta-mă, de omul nedrept izbăvește-mă.
53. Pentru această Te voi laudă între neamuri, Doamne; și numele Tău îl voi cânta.
54. Cel ce mărești mântuirea împăratului Tău și faci milă unsului Tău, lui David și seminției lui până în veac.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Comentarii
Trimiteți un comentariu