Vindecarea lunaticului – credința, rugăciunea și postul | Matei 17, 14-23

Vindecarea lunaticului – credința care se întărește prin rugăciune și post Vindecarea lunaticului este minunea relatată în Matei 17, 14-23, în care Iisus Hristos vindecă un copil adus de tatăl său. Pericopa, citită în Duminica a X-a după Rusalii, arată că adevărata credință se întărește prin rugăciune și post. Hristos îi învață pe ucenici că până și credința cât un grăunte de muștar poate birui obstacole care par imposibile. Evanghelia Vindecării lunaticului ne așază înainte una dintre cele mai dureroase imagini ale iubirii părintești: un tată îngenuncheat înaintea lui Iisus pentru copilul său. Nu vine cu vorbe multe și nici cu pretenții. Vine cu durerea unui om care a încercat tot ce putea și rostește una dintre cele mai simple rugăciuni ale Evangheliei: „Doamne, miluiește pe fiul meu!” Evanghelia zilei În vremea aceea s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind înaintea Lui și zicându-I: Doamne, miluiește pe fiul meu, că este lunatic și pătimește rău, căci adesea cade în foc și ade...

Setea Sufletului După Dumnezeu: Un Strigăt de Nădejde și Mântuire: Psalmul 41 al lui David

   Psalmul 41 reflectă dorința profundă a sufletului de a-L întâlni pe Dumnezeu, exprimând o sete spirituală și o căutare a prezenței divine. Este un dialog interior marcat de tristețe, frământare și întrebări, dar și de speranță și încredere în mila și mântuirea lui Dumnezeu. Lacrimile, rugăciunea și amintirea trecutului glorios al credinței se împletesc cu dorința de bucurie și laude aduse lui Dumnezeu. Psalmul este un testament al luptei interioare, dar și al nădejdii neclintite în puterea divină.

Psaltirea Proorocului David

 1. In ce chip doreste cerbul izvoarele apelor, asa Te doreste sufletul meu pe Tine, Dumnezeule.

2. Insetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; cand voi veni si ma voi arata fetei lui Dumnezeu?

3. Facutu-mi-s-au lacrimile mele paine ziua si noaptea, cand mi se zicea mie in toate zilele : "Unde este Dumnezeul tau?"

4. De acestea mi-am adus aminte cu revarsare de inima, cand treceam cu multime mare spre casa lui Dumnezeu,

5. In glas de bucurie si de lauda si in sunet de sarbatoare.

6. Pentru ce esti mahnit, suflete al meu, si pentru ce ma tulburi?

7. Nadajduieste in Dumnezeu, ca-L voi lauda pe El; mantuirea fetei mele este Dumnezeul meu.

8. In mine sufletul meu s-a tulburat; pentru aceasta imi voi aduce aminte de Tine, din pamantul Iordanului si al Ermonului, din muntele cel mic.

9. Adanc pe adanc cheama in glasul caderilor apelor Tale.

10. Toate talazurile si valurile Tale peste mine au trecut.

11. Ziua va porunci Domnul milei Sale, iar noaptea cantare Lui de la mine.

12. Rugaciunea Dunmezeului vietii mele, spune-voi lui Dumnezeu: "Sprijinitorul meu esti Tu, pentru ce m-ai uitat?"

13. Pentru ce umblu mahnit cand ma necajeste vrajmasul meu?

14. Cand se sfaramau oasele mele ma ocarau asupritorii mei.

15. Cand imi ziceau mie in toate zilele : "Unde este Dumnezeul tau?"

16. Pentru ce esti mahnit, suflete al meu, si pentru ce ma tulburi?

17. Nadajduieste in Dumnezeu, ca-L voi lauda pe El; mantuirea fetei mele este Dumnezeul meu.

Setea Sufletului După Dumnezeu: Un Strigăt de Nădejde și Mântuire: Psalmul 41 al lui David



Comentarii