Psalmul 59, atribuit Proorocului David, este un strigăt de ajutor în fața amenințărilor și a adversității. David recunoaște dificultățile cu care se confruntă, simțind că Dumnezeu l-a părăsit și că dușmanii săi îl atacă. În mijlocul fricii și neliniștii, el își reafirmă încrederea în puterea și mila divină, implorând ajutorul lui Dumnezeu pentru izbăvirea sa. Temele centrale ale psalmului includ suferința, umilința, căutarea refugiu în credință și speranța în mântuirea divină. David își exprimă convingerea că, în ciuda provocărilor, Dumnezeu va interveni cu putere, aducând vindecare și restaurare poporului său.
†
2. Cutremurat-ai pamantui si l-ai tulburat pe el; vindeca sfaramaturile lui, ca s-a cutremurat.
3. Aratat-ai poporului Tau asprime, adapatu-ne-ai pe noi cu vinul umilintei.
4. Dat-ai celor ce se tem de Tine semn ca sa fuga de la fata arcului;
5. Ca sa se izbaveasea cei iubiti ai Tai. Mantuieste-ma cu dreapta Ta si ma auzi.
6. Dumnezeu a grait in locul cel sfant al Sau : "Bucura-Ma-voi si voi imparti Sichemul si valea Succot o voi masura.
7. Al Meu este Galaadul, si al Meu este Manase si Efraim, taria capului Meu;
8. Iuda, imparatul Meu; Moab, vasul nadejdii Mele.
9. Spre Idumeea voi intinde incaltamintea Mea; Mie cei de alt neam Mi s-au supus".
10. Cine ma va duce la cetatea intarita? Cine ma va povatui pana la Idumeea?
11. Oare, nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepadat pe noi? Oare, nu vei iesi, Dumnezeule, cu ostirile noastre?
12. Da-ne noua ajutor, ca sa ne scoti din necaz, ca desarta este izbavirea de la om.
13. Cu Dumnezeu vom birui si El va nimici pe cei ce ne necajesc pe noi.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
„Rugăciunile, gândurile și ideile tale ne inspiră! Lăsați un comentariu.”