Psalmul 65: Lauda Creatorului: Psalmul Înfricoșătoarei Puteri Divine

   Psalmul 65 din Psaltirea Proorocului David este o expresie profundă a recunoștinței și a închinării către Dumnezeu, evidențiind puterea și măreția Sa. Acest psalm îndeamnă întreaga creație să-L laude pe Dumnezeu, recunoscându-I faptele minunate și uimirea pe care acestea o suscită.

   Versetele încep cu un apel către toate neamurile să strige și să cânte numele lui Dumnezeu, subliniind natura sa temătoare și puterea care îl face demn de închinare. David reflectează asupra intervențiilor divine, menționând modul în care Dumnezeu a transformat marea în uscat, oferind un simbol al eliberării și al salvării.

 

   Psalmul vorbește, de asemenea, despre încercările și necazurile prin care au trecut oamenii, dar care, în final, se transformă în binecuvântare datorită intervenției divine. Prin arderea de tot și jertfele aduse în casa lui Dumnezeu, David exprimă angajamentul său față de promisiunile făcute în vremuri de necaz.

   Concluzia psalmului este o mărturisire a răspunsului lui Dumnezeu la rugăciunile sale, evidențiind mila și fidelitatea divină. Astfel, Psalmul 65 se dovedește a fi o laudă vibrantă și o invitație la închinare, îndemnând fiecare credincios să se încreadă în bunătatea și puterea lui Dumnezeu.

†

1. Strigați lui Dumnezeu tot pământul. Cântați numele Lui; dați slavă laudei Lui.

2. Ziceți lui Dumnezeu: Cât șanț de înfricoșătoare lucrurile Tale! Pentru mulțimea puterii Tale, Te vor linguși vrăjmasii Tăi.

3. Tot pământul să se închine Ție, și să cânte Ție, să cânte numelui Tău.

4. Veniți și vedeți lucrurile lui Dumnezeu, înfricoșător în sfaturi mai mult decât fiii oameniler.

5. Cel ce preface marea în uscat, prin rău vor trece cu piciorul. Acolo ne vom veseli de El,

6. De Cel ce stăpânește cu puterea Să veacul. Ochii Lui spre neamuri privesc; cei ce se răzvrătesc să nu se înalte întru sine.

7. Binecuvântați neamuri pe Dumnezeul nostru și faceți să se audă glasul laudei Lui,

8. Care a dat sufletului meu viață și n-a lăsat să se clatine picioarele mele.

9. Că ne-ai cercetat pe noi, Dumnezeule, cu foc ne-ai lămurit pe noi, precum se lămurește argintul.

10. Prinsu-ne-ai pe noi în cursa; pus-ai necazuri pe umărul nostru;

11. Ridicat-ai oameni pe capetele noastre, trecut-am prin foc și prin apă și ne-ai scos la odihnă.

12. Intră-voi în casă Ta cu arderi de tot, împlini-voi Ție făgăduințele mele,

13. Pe care le-au rostit buzele mele și le-a grăit gură mea, întru necazul meu.

14. Arderi de tot grase voi aduce Ție, cu tămâie și berbeci; îți voi jertfi boi și țapi.

15. Veniți de auziți toți cei ce va temeți de Dumnezeu și va voi povești câte a făcut El sufletului meu.

16. Către Dansul cu gură mea am strigat și L-am lăudat cu gură mea.

17. Nedreptate de am avut inima mea să nu mă audă Domnul.

18. Pentru această m-a auzit Dumnezeu; luat-a aminte glasul rugăciunii mele.

19. Binecuvântat este Dumnezeu, Care n-a depărtat rugăciunea mea și milă Lui de la mine.

Psalmul 65: Lauda Creatorului: Psalmul Înfricoșătoarei Puteri Divine