Rugăciunea lui David în Zile de Încercare: Psalmul 76 al lui David

   Psalmul 76, atribuit Proorocului David, este o expresie profundă a credinței și a strigătelor către Dumnezeu în momente de încercare și neliniște. În acest psalm, autorul descrie cum, în zilele de necaz, a căutat îndurarea divină, stând cu mâinile întinse în rugăciune și simțind o adâncă frământare sufletească.

   Reflectând asupra marilor minuni ale lui Dumnezeu și a căilor Sale misterioase, David își aduce aminte de faptele divine care au îndrumat poporul său. Psalmul pune accent pe puterea și măreția lui Dumnezeu, evidențiind cum El își izbăvește poporul și își face cunoscută voința în mijlocul națiunilor.

   În final, David subliniază credința sa neclintită în mila și protecția divină, în ciuda îndoielilor și temerilor care îl încearcă. Acest psalm servește ca o mângâiere pentru cei în suferință, reamintind că, în mijlocul încercărilor, Dumnezeu este mereu prezent și gata să ofere ajutor.

†

1. Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Dumnezeu şi a căutat spre mine.

2. În ziua necazului meu pe Dumnezeu am căutat; chiar şi noaptea mâinile mele stau întinse înaintea Lui şi n-am slăbit; sufletul n-a vrut să se mângâie.

3. Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu şi m-am cutremurat; gândit-am şi a slăbit duhul meu.

4. Ochii mei au luat-o înainte, treji; tulburatu-m-am şi n-am grăit.

5. Gândit-am la zilele cele de demult şi de anii cei veşnici mi-am adus aminte şi cugetam;

6. Noaptea în inima mea gândeam şi se frământa duhul meu zicând:

7. Oare, în veci mă va lepăda Domnul şi nu va mai binevoi în mine?

8. Oare, până în sfârşit mă va lipsi de mila Lui, din neam în neam?

9. Oare, va uita să Se milostivească Dumnezeu? Sau va închide în mâinile Lui îndurările Sale?

10. Şi am zis: Acum am început să înţeleg; aceasta este schimbarea dreptei Celui Preaînalt.

11. Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului şi-mi voi aduce aminte de minunile Tale, dintru început.

12. Şi voi cugeta la toate lucrurile Tale şi la faptele Tale mă voi gândi.

13. Dumnezeule, în sfinţenie este calea Ta. Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu, Care faci minuni!

14. Cunoscută ai făcut între popoare puterea Ta. Izbăvit-ai cu braţul Tău poporul Tău, pe fiii lui Iacov şi ai lui Iosif.

15. Văzutu-Te-au apele, Dumnezeule, văzutu-Te-au apele şi s-au spăimântat şi s-au tulburat adâncurile.

16. Glas au dat norii că săgeţile Tale trec.

17. Glasul tunetului Tău în vârtej, luminat-au fulgerele Tale lumea, clătinatu-s-a şi s-a cutremurat pământul.

18. În mare este calea Ta şi cărările Tale în ape multe şi urmele Tale nu se vor cunoaşte.

19. Povăţuit-ai ca pe nişte oi pe poporul Tău, cu mâna lui Moise şi a lui Aaron.

Catisma a 10-a / Psalmii 70 - 76audio

Powered by RedCircle

~*~

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

~*~

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeule.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeule.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie.

~*~

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

~*~

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin
Dupa a noua catisma:

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi (de trei ori).


Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime... 

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste. 

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru...

Apoi troparele:

De infricosatoarea zi a venirii Tale si de dreapta judecata temandu-ma, Doamne, ma spaimantez si tremur, ca unul ce am multime de pacate. Ci, ca un Dumnezeu milostiv, mai inainte de sfarsit intoarce-ma si ma mantuieste, Mantuitorul meu, mult-Indurate!

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh

Cand se vor pune scaunele la judecata, Doamne, si oamenii vor sta inaintea divanului Tau, atunci nu va fi mai de cinste imparatul decat ostasul, nici stapanul nu va fi mai presus de robul sau, ca fiecare din faptele lor, sau se va slavi, sau se va rusina!

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preacurata Fecioara, Maica lui Hristos, numai tu singura te-ai invrednicit de mari daruri, caci ai nascut cu trup pe unul din Treime, pe Hristos, Datatorul de viata, pentru mantuirea sufletelor noastre.

Apoi: Doamne miluieste (de 40 de ori) si rugaciunea aceasta:

Doamne, Dumnezeul nostru, Cel bogat intru mila si necuprins intru indurare, Care singur esti din fire fara de pacat, si fara de pacat Te-ai facut om pentru noi, asculta in ceasul de acum, aceasta rugaciune umilita a mea. Sarac si lipsit sunt de fapte bune si inima mea mi s-a tulburat intru mine, Iar Tu, Doamne, Preainalte Imparate al cerului si al pamantului, stii ca toate tineretile mele le-am cheltuit in pacate si umbland dupa poftele trupului meu, m-am facut bucurie demonilor si am urmat in totul diavolului, tavalindu-ma totdeauna in noroiul poftelor. Stii ca intunecandu-mi-se gandul, din copilarie si pana acum, niciodata nu am voit sa fac voia Ta cea sfanta, ci robit fiind cu totul de poftele ce ma cuprind, m-am facut de ras si batjocura demonilor, nesocotind nicidecum cu mintea mea, ca-i nesuferita urgia maniei Tale asupra pacatosilor.

Acum, gatita fiind gheena focului si din aceasta pricina cazand in deznadajduire, inca n-am venit la simtul pocainlei, ci sunt putin si gol de dragostea Ta. Ca ce fel de pacat n-am facut cu ? Ce lucru dracesc n-am lucrat? Ce fapta grozava si inversunata nu am savarsit cu sarguinta si peste masura? Mintea mi-am intinat-o cu totul prin cugete trupesti; trupul mi l-am spurcat prin impreunari de tot felul; duhul cu totul mi l-am pangarit cu invoirea la pacat; toate membrele ticalosului meu trup le-am pus sa lucreze si sa slujeasca pacatului. Cine dar, nu ma va plange pe mine, ticalosul? Cine nu ma va jeli pe mine, osanditul? Pentru ca singur eu, Stapane, am intaritat mania Ta, eu singur am facut rautate inaintea Ta, intrecand pe toti pacatosii ce au fost in decursul veacurilor, pacatuind fara asemanare si de neiertat.

Dar de vreme ce esti milostiv si mult-indurat, Iubito-rule de oameni, si astepti intoarcerea pacatosilor, iata si eu ma arunc inaintea infricosatorului si groaznicului Tau divan si, ca si cand m-as atinge de preacuratele Tale picioare, strig din adancul sufletului catre Tine: milostiveste-Te, Doamne, iarta-ma, Imparate, ajuta neputintei mele, fa pogoramant fata de nedumerirea mea, ia aminte la rugaciunea mea si lacrimile mele nu le trece cu vederea! Primeste-ma pe mine cel ce ma pocaiesc si ratacit fiind, intoarce-ma ; imbratiseaza-ma cand ma intorc si ma iarta, caci Tie ma rog. Pentru ca nu ai pus pocainta pentru cei drepti, nici iertarea pentru cei ce nu au gresit, ci ai pus pocainta asupra mea, pacatosul, pentru cele ce am lucrat spre intaratarea maniei Tale.

Gol si descoperit stau inaintea Ta, cunoscatorule de inimi, Doamne, marturisindu-mi pacatele mele, pentru ca nu pot sa caut si sa privesc inaltimea cerului, fiind coplesit de povara pacatelor mele. Ci, lumineaza-mi ochii inimii mele si da-mi umilinta spre pocainta si zdrobire de inima spre indreptare, ca astfel cu buna nadejde si cu adevarata si deplina adeverire sa pasesc spre lumea cea de acolo, laudand si binecuvantand totdeauna preasfant numele Tau, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

Rugăciunea lui David în Zile de Încercare: Psalmul 76 al lui David