Psalmul 79: Rugăciune pentru Renaștere și Vindecare
Psalmul 79, parte din Psaltirea Proorocului David, este o profundă rugăciune de strigare și implorare adresată lui Dumnezeu în vremuri de dificultate și suferință. Autorul, simțind greutatea încercărilor și durerea cauzată de vrăjmași, cere cu umilință intervenția divină și restaurarea poporului său.
Psalmul începe cu o invocare a lui Dumnezeu, subliniind rolul Său de păstor al lui Israel, și exprimă dorința de a-L vedea activ în mijlocul poporului Său. Rugăciunea se transformă într-un strigăt de ajutor, în care psalmistul cere întoarcerea lui Dumnezeu, o solicitare ce evidențiază nevoia urgentă de mântuire și îndurare. Întreaga creație, de la via din Egipt la cedrii lui Dumnezeu, devine o metaforă a intervenției divine și a călăuzirii divine.
Versetele descriu starea de umilință și suferință a poporului, care se simte hrănit cu „pâine de lacrimi”, și subliniază conflictele cu vecinii, care au dus la dispreț și batjocură. Psalmistul reiterează cererea de întoarcere a lui Dumnezeu, evidențiind credința că doar prin Harul Său pot fi mântuiți.
În final, psalmul se încheie cu o promisiune de a nu se depărta de Dumnezeu, exprimând speranța în restaurare și vindecare sufletească. Prin urmare, Psalmul 79 este o meditație puternică asupra suferinței umane, a nevoii de îndurare divină și a credinței neclintite în Dumnezeu ca Păstor și Mântuitor.
†
1. Cel ce paşti pe Israel, ia aminte! Cel ce povăţuieşti ca pe o oaie pe Iosif,
2. Cel ce şezi pe heruvimi, arată-Te înaintea lui Efraim şi Veniamin şi Manase.
3. Deşteaptă puterea Ta şi vino să ne mântuieşti pe noi.
4. Dumnezeule, întoarce-ne pe noi şi arată faţa Ta, şi ne vom mântui!
5. Doamne, Dumnezeul puterilor, până când Te vei mânia de ruga robilor Tăi?
6. Ne vei hrăni pe noi cu pâine de lacrimi şi ne vei adăpa cu lacrimi, peste măsură?
7. Pusu-ne-ai în ceartă cu vecinii noştri şi vrăjmaşii noştri ne-au batjocorit pe noi.
8. Doamne, Dumnezeul puterilor, întoarce-ne pe noi şi arată faţa Ta şi ne vom mântui.
9. Via din Egipt ai mutat-o; izgonit-ai neamuri şi ai răsădit-o pe ea.
10. Cale ai făcut înaintea ei şi ai răsădit rădăcinile ei şi s-a umplut pământul.
11. Umbra ei şi mlădiţele ei au acoperit cedrii lui Dumnezeu.
12. Întins-a viţele ei până la mare şi până la râu lăstarele ei.
13. Pentru ce ai dărâmat gardul ei şi o culeg pe ea toţi cei ce trec pe cale?
14. A stricat-o pe ea mistreţul din pădure şi porcul sălbatic a păscut-o pe ea.
15. Dumnezeul puterilor, întoarce-Te dar, caută din Cer şi vezi şi cercetează via aceasta,
16. Şi o desăvârşeşte pe ea, pe care a sădit-o dreapta Ta, şi pe fiul omului pe care l-ai întărit Ție.
17. Arsă a fost în foc şi smulsă, dar de cercetarea feţei Tale ei vor pieri.
18. Să fie mâna Ta peste bărbatul dreptei Tale şi peste fiul omului pe care l-ai întărit Ție.
19. Şi nu ne vom depărta de Tine; ne vei da viaţă şi numele Tău vom chema.
20. Doamne, Dumnezeul puterilor, întoarce-ne pe noi şi arată faţa Ta şi ne vom mântui.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
„Rugăciunile, gândurile și ideile tale ne inspiră! Lăsați un comentariu.”