Strigăt din adâncul suferinței către Dumnezeu: Psalmul 87 – Rugăciune în fața întunericului și a deznădejdii

   Psalmul 87 este o rugăciune profundă de strigăt către Dumnezeu din mijlocul suferinței și al deznădejdii. În acest psalm, Proorocul David exprimă durerea sufletească, simțindu-se abandonat și înconjurat de întuneric, dar continuă să Îl cheme pe Dumnezeu, cerând milă și mântuire. Este o meditație asupra singurătății, fricii și neputinței omului, dar și o mărturie a credinței neclintite în puterea divină, chiar și în cele mai dificile situați.

†

   1. Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat și noaptea înaintea Ta.

2. Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea, Doamne,

3. Că s-a umplut de rele sufletul meu și viața mea de iad s-a apropiat.

4. Socotit am fost cu cei ce se coboară în groapă; ajuns-am ca un om neajutorat, între cei morii slobod.

5. Ca niște oameni răniți ce dorm în mormânt, de care nu Ți-ai mai adus aminte și care au fost lepădați de la mâna Ta.

6. Pusu-m-au în groapa cea mai de jos, întru cele întunecate și în umbra morții.

7. Asupra mea s-a întărâtat mânia Ta și toate valurile Tale le-ai adus spre mine.

8. Depărtat-ai pe cunoscuții mei de la mine, ajuns-am urâciune lor.

9. Închis am fost și n-am putut ieși. Ochii mei au slăbit de suferință.

10. Strigat-am către Tine, Doamne, toată ziua, întins-am către Tine mâinile mele.

11. Oare, morților vei face minuni? Sau cei morii se vor scula și Te vor lăuda pe Tine?

12. Oare, va spune cineva în mormânt mila Ta și adevărul Tău în locul pierzării?

13. Oare, se vor cunoaște întru întuneric minunile Tale și dreptatea Ta în pământ uitat?

14. Iar eu către Tine, Doamne, am strigat și dimineața rugăciunea mea Te va întâmpina.

15. Pentru ce Doamne, lepezi sufletul meu și întorci fața Ta de la mine?

16. Sărac sunt eu și în osteneli din tinerețile mele, înălțat am fost, dar m-am smerit și m-am mâhnit.

17. Peste mine au trecut mâniile Tale și înfricoșările Tale m-au tulburat.

18. Înconjuratu-m-au ca apa toată ziua și m-au cuprins deodată.

19. Depărtat-ai de la mine pe prieten și pe vecin, iar pe cunoscuții mei de ticăloșia mea.

~*~

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

~*~

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ție, Dumnezeule.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ție, Dumnezeule.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

~*~

Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește.

~*~

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Strigăt din adâncul suferinței către Dumnezeu: Psalmul 87 – Rugăciune în fața întunericului și a deznădejdii

 Asumarea suferinței înseamnă o apropiere de Dumnezeu.

   Psalmii sunt o comoară de învățătură spirituală care ne atrage atenția asupra importanței comunicării și a ascultării lui Dumnezeu, a pocăinței, a smereniei și a căutării ajutorului Lui de-a lungul vieții noastre. Într-o interpretare a Psalmului 87, arhimandritul Emilianos Simonopetrit spune că poemul descrie drama trăită de o persoană care suferă.
Deși psalmistul are o credință puternică în Dumnezeu, el suferă o durere intensă și totul depinde de capacitatea lui de a acceptă sau de a respinge durerea, de a trăi sau de a respinge durerea. Cei care acceptă durerea și au capacitatea de a o îndură, ajung cu ea mai ușor. Presupunând că va aduce mântuirea mai devreme.
În schimb, cei care caută să scape de durere cu orice preț vor fi cuprinși de o mare teamă și nu vor înțelege scopul acesteia. Cel care suferă trebuie să se supună de bunăvoie voinței lui Dumnezeu și să-I aducă această smerenie că jertfă.
Nu numai că vrem că voia lui Dumnezeu să fie a noastră în momentele dificile, ci întotdeauna în viețile noastre. Prin urmare, toată durerea ne va părăsi inimile. Părintele Emilianos spunea că mântuirea suferinței depinde de posesia și acceptarea suferinței.

    „Cu cât s-a luptat și a respins mai mult, cu atât i-a fost mai frică.”

Victima trebuie „să se supună și să recunoască prezența și dragostea lui Dumnezeu”, văzând că dragostea, milă și adevărul lui Dumnezeu în suferință lui se dovedesc.

    „Dar a fost voia Domnului să-L zdrobească prin suferință. Și fiindcă Și-a dat viață că jertfă pentru păcat, va vedea pe urmașii Săi, își va lungi viață și lucrul Domnului în mâna Lui va propăși.†” (Isaia 53:10).

Această explicație frumoasă și profundă ne poate ajută pe fiecare dintre noi să înțelegem că „eliberarea nu vine din oprirea suferinței, ci din acceptarea ei”. A acceptă suferință înseamnă a-L acceptă pe Dumnezeu, voință Lui și planul sau de mântuire.