Vindecarea lunaticului – credința care se întărește prin rugăciune și post Vindecarea lunaticului este minunea relatată în Matei 17, 14-23, în care Iisus Hristos vindecă un copil adus de tatăl său. Pericopa, citită în Duminica a X-a după Rusalii, arată că adevărata credință se întărește prin rugăciune și post. Hristos îi învață pe ucenici că până și credința cât un grăunte de muștar poate birui obstacole care par imposibile. Evanghelia Vindecării lunaticului ne așază înainte una dintre cele mai dureroase imagini ale iubirii părintești: un tată îngenuncheat înaintea lui Iisus pentru copilul său. Nu vine cu vorbe multe și nici cu pretenții. Vine cu durerea unui om care a încercat tot ce putea și rostește una dintre cele mai simple rugăciuni ale Evangheliei: „Doamne, miluiește pe fiul meu!” Evanghelia zilei În vremea aceea s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind înaintea Lui și zicându-I: Doamne, miluiește pe fiul meu, că este lunatic și pătimește rău, căci adesea cade în foc și ade...
Psalmul 9: Cântarea Dreptății și a Mântuirii
pe
Solicitați un link
Facebook
X
Pinterest
E-mail
Alte aplicații
Psalmul 9: Cântarea Dreptății și a Mântuirii
Psalmul 9 din Psaltirea Proorocului David este o rugăciune profundă de laudă și recunoștință adresată lui Dumnezeu, evidențiind puterea Sa în judecarea vrăjmașilor și sprijinul acordat celor săraci. David își exprimă bucuria în fața minunilor divine, proclamând încrederea în dreptatea lui Dumnezeu care va judeca neamurile și va apăra pe cei în necaz. Temele centrale includ mântuirea, milostenia și speranța, subliniind importanța credinței în momentele dificile. Psalmul este o invitație la cântare și laudă, amintind că, deși necredința poate părea puternică, Dumnezeu rămâne o fereastră de ajutor și salvare pentru toți cei ce-L caută.
Psalmul 9 ⤵
1. Laudă-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.
2. Veseli-mă-voi și mă voi bucură de Ține; cânta-voi numele Tău, Preaînalte.
3. Când se vor întoarce vrăjmașii mei înapoi, slabi-vor și vor pieri de la față Ta.
4. Că ai făcut judecată mea și dreptatea mea; șezut-ai pe scaun, Cel ce judeci cu dreptate.
5. Certat-ai neamurile și au pierit nelegiuiții; stins'ai numele lor în veac și în veacul veacului.
6. Vrăjmașului i-au lipsit de tot săbiile și cetățile i le-ai sfărâmat; pierit-a pomenirea lor în sunet.
7. Iar Domnul rămâne în veac; gătit-a scaunul Lui de judecată
8. Și El va judecă lumea; cu dreptate va judecă popoarele.
9. Și a fost Domnul scăpare săracului, ajutor la vreme potrivită în necazuri.
10. Să nădăjduiască în Ține cei ce cunosc numele Tău, că n-ai părăsit pe cei ce Te caută pe Ține, Doamne!
11. Cântați Domnului, Celui ce locuiește în Sion, vestiți între neamuri faptele Lui.
12. Că Cel ce răzbună sângele lor și-a adus aminte. N-a uitat sângele săracilor.
13. Miluiește-mă, Doamne! Vezi smerenia mea, de către vrăjmașii mei, Cel ce mă înalți din porțile morții,
14. Că să vestesc toate laudele Tale, în porțile fiicei Sionului; veseli-mă-voi de mântuirea Ta!
15. Căzut-au neamurile în groapă pe care au făcut-o; în cursa această, pe care au ascuns-o, s-a prins piciorul lor.
16. Se cunoaște Domnul când face judecată! Întru faptele mâinilor lui s-a prins păcătosul.
17. Să se întoarcă păcătoșii în iad; toate neamurile care uită pe Dumnezeu,
18. Că nu până în sfârșit va fi uitat săracul, iar răbdarea săracilor în veac nu va pieri.
19. Școală-Te, Doamne, să nu se întărească omul; să fie judecate neamurile înaintea Ta!
20. Pune, Doamne, legiuitor peste ele, că să cunoască neamurile că oameni sunt.
21. Pentru ce, Doamne, stai departe? Pentru ce treci cu vederea la vreme de necaz?
22. Când se mândrește necredinciosul, se aprinde săracul; se prind în sfaturile pe care le gândesc.
23. Că se laudă păcătosul cu poftele sufletului lui, iar cel ce face strâmbătate pe sine se binecuvîntează.
24. Întărâtat-a cel păcătos pe Domnul, după mulțimea mâniei Lui; nu-L va caută; nu este Dumnezeu înaintea lui.
25. Spurcate sunt căile lui în toată vremea; lepădate sunt judecățile Tale de la față lui, peste toți vrăjmașii lui va stăpâni.
26. Că a zis întru inima să: nu mă voi clatină din neam în neam, rău nu-mi va fi.
27. Gură lui e plină de blestem, de amărăciune și de vicleșug; sub limba lui, osteneală și durere.
28. Stă la panda în ascuns cu cei bogați că să ucidă pe cel nevinovat; ochii lui spre cel sărac privesc.
29. Pândește din ascunziș, că leul din culcușul sau; pândește că să apuce pe sărac, pândește pe sărac că să-l tragă la el.
30. În latul lui îl va smeri; se va pleca și va cădea asupra lui, când va stăpâni pe cei săraci.
31. Că a zis în inima lui : "Uitat-a Dumnezeu! Întors-a față Lui, că să nu vadă până în sfârșit!"
32. Școală-Te, Doamne, Dumnezeul meu! Înalta-se mâna Ta! nu uită pe săracii Tăi până în sfârșit!
33. Pentru ce a mâniat necredinciosul pe Dumnezeu? Că a zis în inima lui: Domnul nu va cerceta!
34. Vezi, pentru că Tu privești la necazuri și la durere, că să le iei în mâinile Tale; căci în Ține se încrede săracul, iar orfanului Tu i-ai fost ajutor.
35. Zdrobește brațul celui păcătos și rău, păcatul lui va fi căutat și nu se va află.
36. Împărați-va Domnul în veac și în veacul veacului! Pieriți neamuri din pământul Lui.
37. Dorința săracilor a auzit-o Domnul; la râvna inimii lor a luat aminte urechea Ta.
38. Judecă pe sărac și pe smerit, că să nu se mai mândrească omul pe pământ.
~*~
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Comentarii
Trimiteți un comentariu