Orașul Crucilor de Piatră: Credință și Istorie în Inima Muscelului
†
🕊️ Caz singular în România: Orașul crucilor de piatră
„În fiecare colț al țării noastre există locuri unde credința nu s-a stins, ci s-a făcut piatră. Câmpulungul Muscel este unul dintre ele — un oraș unde, de peste patru sute de ani, oamenii și-au ridicat rugăciunile în calcar și le-au lăsat moștenire celor ce vor veni.”
În inima Muscelului, acolo unde muntele se împletește cu rugăciunea, se află un loc unic în România: Câmpulungul Muscel, supranumit pe bună dreptate orașul crucilor de piatră.
Timp de peste patru veacuri, 15 generații de meșteri pietrari și oameni ai credinței au lăsat în urmă 40 de cruci votive, săpate în calcarul de Albești, “întru rugă și laudă acelora care, greșind, proslăvesc cinstirea crucii”, așa cum spune o inscripție veche din anul 1615.
Cercetările efectuate de Muzeul Municipal Câmpulung au descoperit 37 de astfel de cruci, răspândite prin vechile cartiere ale orașului. Unele au rămas lângă biserici, altele au fost mutate odată cu modernizarea urbei. Fiecare poartă o poveste și o rugăciune.
🪔 Crucea Jurământului — simbolul dreptății și al legământului cu Dumnezeu
Cea mai cunoscută dintre ele este Crucea Jurământului, ridicată în anul 1674 și păstrată astăzi în zidul casei arhitectului Dumitru Ionescu-Berechet, pe Bulevardul Negru Vodă. (foto 1)
În vechime, conducătorii orașului, juzii, își depuneau jurământul în fața acestei cruci, promițând că vor guverna drept, în temere de Dumnezeu, și că vor apăra privilegiile oferite de domnie. Copia crucii, ridicată în 1790, veghează și astăzi Piața Centrală — mărturie de piatră a unei credințe vii.
🌿 Crucea, hotar și rugă
Primele cruci au fost ridicate începând cu 1576, la răscrucile drumurilor. Ele erau semne pentru trecători — dar și chemări la rugăciune. Câmpulungul, fiind punct de vamă între Țara Românească și Transilvania, a fost mereu loc de întâlnire, iar crucile îi ocroteau pe cei aflați în trecere.
Inscripțiile, gravate în slavonă și chirilică, vorbesc despre sfinți, sărbători și privilegii domnești, dar mai ales despre credința celor care au trăit aici. Cele mai vechi cruci sunt din vremea lui Mihai Viteazul, Matei Basarab și Constantin Brâncoveanu — domnitori care au apărat și ei credința cu prețul vieții.
🌄 Mărturii vii ale unei lumi vechi
Astăzi, aceste cruci rămân mărturii tăcute ale rugăciunilor de odinioară, dar și dovezi ale unui meșteșug străvechi. Fiecare inscripție este o fereastră spre istoria unei comunități care a trăit “sub semnul crucii”.
Așa s-a născut, peste veacuri, Orașul Crucilor de Piatră — loc în care piatra vorbește, iar credința nu moare.
💬 Un gând de încheiere:
Crucea nu este doar o amintire din piatră, ci o chemare vie la statornicie. Într-o lume care uită repede, aceste cruci ne învață să rămânem ancorați în Dumnezeu, asemenea pietrei din care au fost cioplite.
Tu ai fost răstignit, Fiul lui Dumnezeu, pe pin, pe cedru și pe chiparos: sfințește-ne pe toți și socotește-ne vrednici să privim la Patimile Ta dătătoare de viață. AMIN!
RăspundețiȘtergere