În pragul fiecărei noi zile și în pragul fiecărei nopți să spui:

 Fie voia Ta, Tatăl meu și Dumnezeul meu!

†

Și când câștigi și când pierzi, iarăși: 

Fie voia Ta, Tată!

Și când te slujește sănătatea și când cazi la pat, iarăși:

Fie voia Ta, Tată!

Și în pragul fiecărei nopți să spui:

Fie voia Ta, Tată!

În pragul fiecărei noi zile, să spui:

Fie voia Ta, Tată

A zis DOMNUL nostru IISUS Hristos:

   M-am coborât din cer, nu că să fac voia mea, ci voia Celui ce M-a trimis pe Mine.†” (Ioan 6, 38). Iar în ajunul pătimirii Sale, în sudoarea de sânge, îi spune Tatălui: « Însă nu voia Mea, ci a Ta să fie. »

 

    Ai înțeles credință că pe o exersare în bine. Să știi că ai înțeles-o așa cum trebuie. Exersarea ta a constat până acum în post, rugăciune și milostenie. Bine, acestea trei sunt de o foarte mare însemnătate. Postul, rugăciunea și milostenia sunt expresia practică a credinței, nadejdii și dragostei. Prin toate acestea tu arăți că te-ai încredințat voii lui Dumnezeu – și de vei împlini și vreo altă porunca a lui Hristos, prin această îți vei arată iarăși că te-ai încredințat voii lui Dumnezeu. Această încredințare în voia lui Dumnezeu este că un suflet al tuturor lucrărilor noastre legate de credință, și nu numai al lucrărilor și stradaniilor legate de credință, ci și al tuturor gândurilor și simțămintelor și faptelor noastre – într-un cuvânt, al întregii noastre vieți.

  Exersarea încredințării în voia lui Dumnezeu este mai importantă decât toate exercițiile de credință pe care le facem. În pragul fiecărei noi zile, să spui:

Fie voia Ta, Tată!

 Și în pragul fiecărei nopți să spui:

Fie voia Ta, Tată!

Și când te slujește sănătatea și când cazi la pat, iarăși:

Fie voia Ta, Tată!

Și când câștigi și când pierzi, iarăși:

Fie voia Ta, Tată!

 În cele din urmă, când va veni ceasul de care nu poate scapă nimeni și te vei întâlni față către față cu îngerul morții, spune cu îndrăzneala:

Fie voia Ta, Tatăl meu și Dumnezeul meu!