🕀 Rugăciunea de pregătire: O formulare care cere lui Dumnezeu să lumineze mintea și inima credinciosului, ajutându-l să își aducă aminte de păcatele comise.
🕀 Rugăciunea de iertare: O cerere de iertare pentru păcatele săvârșite, fie prin faptele, cuvintele, sau gândurile credinciosului.
Importanța Rugăciunilor
Rugăciunile înainte de spovedanie sunt esențiale pentru procesul de spovedanie, deoarece ele ajută credincioșii să se concentreze asupra nevoilor lor sufletești, să își reafirme angajamentul față de Dumnezeu și să își întărească relația cu El. Acestea nu doar că facilitează o mărturisire mai profundă și mai sinceră, dar și contribuie la procesul de vindecare sufletească și la îmbunătățirea vieții de credință.
În concluzie, rugăciunile înainte de spovedanie constituie un pas important în viața sufletească a credincioșilor, ajutându-i să se apropie de Dumnezeu și să caute iertarea și îndrumarea necesare pentru o viață virtuoasă.
PARINTEASCA
SLAVA A TA
DEPARTANDU'MA
NEINTELEPTESTE, IN RAUTATI AM
RISIPIT BOGATIA CE MI'AI DAT.
PENTRU ACEASTA, GLASUL
DESFRANATULUI ADUC TIE:
GRESIT'AM
INAINTEA
TA, PARINTE
INDURATE.
PRIMESTE'MA PE
MINE, CEL CE
MA POCAIESC,
SI MA FA CA
PE UNUL DIN
ARGATII TAI.
RUGĂCIUNI ÎNAINTE DE SPOVEDANIE (Rânduiala Sfintei Spovedanii)
Rugăciuni înainte de spovedanie:
După ce ne'am scris toate păcatele făcute, de care vom fi întrebați la vămi, și le'am învățat, dacă se poate, pe de rost, ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute a face o adevărată spovedanie și apoi roadele vrednice de pocăînță, rostind:
Rugăciunile începătoare:
În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Împărate Ceresc, Mangaietorule, Duhul adevărului, care pretutindeni ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Datatorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curateste pe noi de toată necuratia și mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi!
Preasfânta Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curateste păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre pentru Numele Tău.
Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, care ești în ceruri sfințească-se Numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta precum în cer și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă da-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispita, ci ne izbăvește de cel rău.
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!
Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!
Veniți să ne închinăm și să cădem la însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru!
Trei închinăciuni, apoi îndată: ⤵
Rugăciune de umilință către Domnul nostru Iisus Hristos
Păcătuit-am și n-am făcut dreptate înaintea Ta, Preabunule Stăpâne, călcat-am poruncile Tale cele mântuitoare și juruințele noastre cele sfințite, pe care le-am făcut la Sfântul Botez. Numele de creștin îl purtăm noi nevrednicii, iar mâinile noastre s-au făcut nevoitoare spre toată lăcomia. Picioarele grabnice și cu cutezare spre toată alergarea cea rea. Gură, organul sfintelor rugăciuni și al cuvintelor, am făcut-o organ a toată vorba nebunească. Ochii noștri și toate simțirile noastre, peste măsură le-am umplut de păcate și de toată necuratia. De aceea, Preabunule Stăpâne, multă iubirea Ta de oameni am întors-o spre manie, noi nevrednicii. Mulțimea facerilor Tale de bine am prefăcut-o nebunește spre chinuri. Însă nu cu iuțimea Ta să ne cerți pe noi, Doamne, Ție Unuia am greșit, dar Ție Unuia ne și închinăm și cu inima umilită ne rugăm: "Slăbește, lasă, iartă, iubitorule de oameni, Stăpâne. Biruiască mulțimea îndurărilor Tale adunarea cea vicleană a păcatelor noastre. Adâncul bunătăților Tale cel nemăsurat să acopere marea cea amară a răutăților noastre!
Adevărat, Preabunule Iisuse, ne rugăm Ție, dăruiește iertare păcatelor noastre, bună așezare minții, sănătate trupului, pace în zilele noastre, aerului bună liniștire, pământului bună rodire, credinței celei dreptmaritoare creștere, unire și pace Sfintelor Tale Biserici, surparea eresurilor, stricarea sfaturilor celor necurate și toate lucrurile cele de folos ni le dăruiește după neschimbatele Tale indurări. Cel ce nu voiesti moartea păcătosului, dăruiește nouă timp de pocăînță, că și de chinurile cele veșnice, care vor să fie, să ne mantuim, cu darul și cu iubirea de oameni a Preacuratului Tău Părinte, cu Care împreună ești binecuvântat, cu Prea Sfântul, Bunul și de viață Făcătorul Duhul Tău, acum și pururea și in vecii vecilor. Amin.
~*~
Rugăciune pentru recunoașterea ticalosiilor noastre
Doamne, Dumnezeul nostru, Cel bogat în milă și necuprins în îndurări, Care Singur din fire ești fără de păcat și pentru noi Te-ai făcut om fără de păcat, ascultă în ceasul acesta, această rugăciune dureroasă a mea, că sărac și lipsit sunt eu de fapte bune și inima mea s-a tulburat în mine! Tu, Doamne preaînalte, Împărate al cerului și al pământului, știi că toată tinerețea mea am cheltuit-o în păcate și umblând după poftele trupului meu, m-am făcut cu totul bucurie dracilor, cu totul am urmat diavolului, tăvălindu-mă totdeauna în noroiul poftelor. Intunecandu-mi-se gândul din copilărie și până acum, niciodată nu am voit să fac voia Ta cea Sfânta; ci cu totul robindu-mă de poftele care mă înconjoară, m-am făcut de ras și de batjocură dracilor, nicidecum în minte venindu-mi că nesuferită este urgia ingrozirii Tale asupra păcătoșilor și gătită fiind gheena focului? Din această pricina căzând în deznadajduire, nicidecum venind în simțire de întoarcere, m-am făcut pustiu și gol de dragostea cea de la Ține. Că ce fel de păcate n-am făcut? Ce lucru drăcesc n-am lucrat? Ce fapta grozavă și înverșunată n-am săvârșit, cu covarsire și cu sârguința. Mintea cu totul mi-am întinat prin cugete trupești; trupul mi-am spurcat prin amestecari; duhul cu totul mi l-am pângărit cu invoirea spre păcate. Toate mădularele ticălosului meu trup le-am pornit a lucra și a sluji la păcate. Cine dar, nu mă va plânge pe mine ticălosul? Cine nu mă va tângui pe mine osanditul? Pentru că eu singur, Stăpâne, am intaratat mania Ta, eu singur am ațâțat urgia Ta asupra mea, eu singur am făcut răutate înaintea Ta, întrecând și covarsind pe toți păcătoșii cei din veac, păcătuind fără de asemănare și fără de iertare. Însă de vreme ce ești multmilostiv, Iubitorule de oameni, și aștepți întoarcerea oamenilor, iată și eu mă arunc pe mine, și cad la infricosatul Tău Divan și, că și cum m-aș atinge de preacuratele Tale picioare, din adâncul Sufletului strig Ție: Milostivește-te, Doamne, iartă-mă, Îndurate, ajută neputinței mele, pleacă-Te nedumeririi mele, ia aminte la rugăciunea mea și lacrimile mele să nu le treci cu vederea. Primește-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc și rătăcit fiind, întoarce-mă și întorcându-mă îmbrățișează-mă și mă iartă, căci mă rog. Pentru că n–ai pus pocăînță drepților și n-ai pus iertare celor ce nu greșesc; ci ai pus pocăînță asupra mea, a păcătosului, in acelea cu care spre intaratarea Ta am lucrat. Gol și descoperit stau înaintea Ta, cunoscatorule de inimi, Doamne, mărturisindu-mi păcatele mele, pentru că nu pot să caut și să văd înălțimea cerului, fiind impilat de greutatea păcatelor mele. Deci, luminează-mi ochii inimii mele și da-mi umilință spre pocăință și zdrobire de inima spre îndreptare, că să merg cu bună nădejde și cu adevărată și deplină adeverire la lumea cea de dincolo, lăudând și binecuvântând totdeauna preasfant Numele Tău: al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și in veci vecilor. Amin.
~*~
Rugăciune umilită pentru recunoașterea păcatelor
Doamne mult milostive, Dumnezeule preabune, Sfinte, Care iubeșți numai binele și urăști tot răul, rogu-Te, nu te uită la mulțimea păcatelor mele, ci privește la mine, fiul cel risipitor, la oaia cea rătăcită care îmi recunosc vină mea și vin la Ține, mahnit cu inima, zdrobit și rușinat cerșind iertare. Doamne, fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu este pururea înaintea mea. Sunt greu tulburat, zdruncinat și nemangaiat. N-am liniște, nu am odihnă în Sufletul meu, văzând că m-am pus cu trup și Suflet în slujba diavolului. Cunosc că prin multele și feluritele păcate, pe Ține, Părintele și Dumnezeul meu cel preabun Te-am jignit, mahnit, amarat și Te-am mâniat foarte mult. Păcatele mele apasă cumplit asupra mea, întocmai că o piatră foarte grea și rău mă mai chinuiesc. Ce voi face? Scula-mă-voi și mă voi duce la Tatăl meu și din adâncul inimii pacatosite, voi zice, că și fiul cel rătăcit:
Tată! Am greșit la cer și înaintea Ta…
Această voiesc să o fac chiar acum. Pentru această cu căînță mă rog Ție, iartă-mă pe mine păcătosul.
Doamne, eu nu mai cutez să mai vin la Ține în starea această păcătoasă în care mă aflu, dacă nu m-aș fi întărit de cuvintele milostivirii Tale:
Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și Eu va voi odihni pe voi… Eu nu voiesc moartea păcătosului, ci doresc să se întoarcă de la calea lui cea rea și să fie viu!
Cuvintele acestea mă încurajează foarte mult a veni înaintea Preotului Duhovnic și a-mi mărturisi păcatele, acestui minunat împuternicit al Tău, care stă văzut în Scaunul Sfintei Spovedanii, în locul Tău, Dumnezeul meu, Care stai nevăzut acolo de față și primeșți mărturisirea cea adevărată, pe care o facem noi păcătoșii. Rogu-Te Doamne, luminează-mi mintea, deschide-mi inima și buzele mele, să spun numai adevărul și să-mi mărturisesc toate păcatele mele. Nu mă lasă, Doamne, că din vreo frică sau rușine, să ascund vreun păcât și să-l las nemărturisit, ci luminează-mă, Doamne, ajută-mă să-mi reamintesc și să-mi mărturisesc toate păcatele mele, mari și mici, cu toată umilință, zdrobirea inimii și căînță, înaintea Preotului Duhovnic și a Ta, cu hotărârea de a le părăși desăvârșit și a face roade vrednice de pocăînță că astfel să fiu iertat că și mulțimea Magdalenelor, Samarinencelor, Zaheilor, talharilor și a altor păcătoși, pocăiți după dreptarul dreptei-credințe creștinești, care acum se veselesc în Raiul desfătărilor, indulcindu-se pururea de nemărginită frumusețe a Fetei Dumnezeirii Tale. Astăzi vreau a face o mărturisire cat mai amănunțită, și mai bună, mai desăvârșită, așa că și când ar fi cea din ceasul despărțirii Sufletului meu de trup. Ajută-mi, Doamne, că să fac această adevărată mărturisire, pentru că eu nu cunosc, ci numai Tu singur, dacă voi mai avea vreme și prilej să mă mai mărturisesc vreodată, ori cu această mărturisire voi merge înaintea Ta, Preadrepte Judecatorule.
Doamne Dumnezeule, astăzi doresc din toată inima a mă întoarce la Ține, a mă curați de toate păcatele, Părintele meu Cel preabun, pe Care Te-am jignit și mahnit și a mă mântui de tot păcatul. Puterile mele cele slabe încă nu sunt în stare a mă ajută pentru a face această. Deci, rogu-mă Ție, Dumnezeule, Părintele milostivirilor, ajută-mă a face și a desăvârși această curățire de păcate. Rogu-Te, Doamne, fie-Ți milă de mine și iartă-mă. Doamne, Iisuse Hristoase, Mântuitorul și Dumnezeul meu, Tu ai venit în lume să mantuiesti pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu. Ajută-mi, Doamne, Care ai venit să chemi, nu pe cei drepți ci, pe cei păcătoși, la pocăînță, cheamă-mă și pe mine păcătosul. Ajută-mă a alerga la Ține, Izvorul vieții și Lumina lumii, Care luminezi tuturor. Primește-mă pe mine, păcătosul. Ajută-mă a alerga la Ține, la milostivul Scaun al judecății Tale de aici de pe pământ, la Sfânta Spovedanie. Pentru minunată Ta întrupare, activitate Mesianică, Patimă, Crucificare și moarte pe Cruce, pentru mântuirea noastră și pentru preamărită Ta Înviere, rogu-Te pe Ține, Care ai iertat pe vrăjmașii Tăi rastignitori, iartă-mi și mie toate păcatele mele!
Dumnezeule, Duhule Sfinte, mangaietorul, Vistierul bunătăților, inzestratorule al nostru, cu toate bogatele Tale Daruri și Dătătorule de viață, vino și la mine păcătosul, curățește-mă cu Darurile Tale cele bogate, întărește-mă în tot binele și ajută-mă să mă mantuiesc și să redobândesc fericirea, în Împărăția Ta cea Cerească, începând de aici de pe pământ.
Dumnezeule cel Preamărit în Sfânta Treime, cea de o Ființă și nedespărțită, Părinte, Fiule și Duhule Sfinte, ajută-mă să mă curatesc de toate păcatele la Scaunul Judecătoresc și milostivnic al Sfintei Spovedanii, de aici de pe pământ și să-ți slujesc Ție totdeauna cu trup și Suflet, că Ție se cuvine, Doamne, toată Slavă, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
~*~
„Toată lumea este plină de păcate... suntem ca între mii și milioane de microbi. Ne dăm seama în ce mediu suntem și totuși stăm, rămânem pe loc”.
RăspundețiȘtergereIar păcatul nemărturisit, necăit, este „ca o injecție care duce la septicemie mortală”.
RăspundețiȘtergere"Bună este spovedania păcatelor, când în urma ei vine îndreptarea. Dar ce folos este să descoperi rana în fața medicului şi să nu întrebuinţezi mijloacele de vindecare?"
Cine s-a spovedit sub epitrahilul părintelui Arsenie Papacioc, își poate aminti, că, după dezlegarea de păcate, citea cu glas blând și mângâietor această rugăciune, din cuvintele rugăciunilor Sfântului Ioan Hrisostom. O atașez spre folosul părinților duhovnici:
RăspundețiȘtergere“Așa, Doamne, făptura ta aceasta, N, pe care l-ai zidit după chipul Tău, nu-l lăsa să fie asuprit de cel potrivnic! Ca fiind miluit și curățit să se numere în turma Ta cea sfântă și să fie păzit ca o casă însuflețiță a Sfântului Tău Duh și a dumnezeieștilor și preacuratelor sfințenii. Cu harul și cu îndurările și cu iubirea de oameni ale Unuia-Născut Fiului Tău, cu Care ești binecuvântat, împreună cu Preasfântul și Bunul și de viață Făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”