Vindecarea lunaticului – credința care se întărește prin rugăciune și post Vindecarea lunaticului este minunea relatată în Matei 17, 14-23, în care Iisus Hristos vindecă un copil adus de tatăl său. Pericopa, citită în Duminica a X-a după Rusalii, arată că adevărata credință se întărește prin rugăciune și post. Hristos îi învață pe ucenici că până și credința cât un grăunte de muștar poate birui obstacole care par imposibile. Evanghelia Vindecării lunaticului ne așază înainte una dintre cele mai dureroase imagini ale iubirii părintești: un tată îngenuncheat înaintea lui Iisus pentru copilul său. Nu vine cu vorbe multe și nici cu pretenții. Vine cu durerea unui om care a încercat tot ce putea și rostește una dintre cele mai simple rugăciuni ale Evangheliei: „Doamne, miluiește pe fiul meu!” Evanghelia zilei În vremea aceea s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind înaintea Lui și zicându-I: Doamne, miluiește pe fiul meu, că este lunatic și pătimește rău, căci adesea cade în foc și ade...
Silește-te să fii pomenit la Sfânta Liturghie – Puterea pomenirii și harul lui Hristos
pe
Solicitați un link
Facebook
X
Pinterest
E-mail
Alte aplicații
Silește-te să fii pomenit la Sfânta Liturghie, căci Hristos este cu noi
Descoperă de ce este atât de important să fii pomenit la Sfânta Liturghie. Află taina părticelei așezate în Sfântul Potir și cum harul lui Hristos lucrează pentru vii și adormiți în Biserica Sa.
Puțini mai înțeleg taina cea mare a Sfintei Liturghii. Și totuși, acolo se lucrează mântuirea noastră. Acolo cerul se unește cu pământul, iar vremelnicia se atinge de veșnicie.
Silește-te, dar, după puterea ta, ca să fii pomenit la Sfânta Liturghie. Nu socoti lucrul acesta mic ori neînsemnat. Căci atunci când preotul scoate părticica pentru numele tău și o așază pe Sfântul Disc, ea stă înaintea Mielului lui Dumnezeu, Care ridică păcatul lumii.
La vremea cuvenită, după prefacerea Darurilor, toate părticelele sunt puse în Sfântul Potir, în Cinstitul Sânge al Domnului, iar preotul rostește cu cutremur:
„Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici, cu Cinstit Sângele Tău, pentru rugăciunile sfinților Tăi.”
O, ce taină adâncă! O, ce milă negrăită! Numele tău este cufundat în Sângele lui Hristos.
Ce poate fi mai mare decât aceasta? Fie că ești viu, fie că ai trecut la Domnul, pomenirea la Liturghie aduce lumină, iertare și întărire. Se pomenesc vii și adormiți, iar harul lui Dumnezeu lucrează în chip nevăzut, dar cu urmări veșnice.
Liturghia – lucrare dumnezeiască
Să nu socotim Liturghia drept o lucrare omenească. Nici îngerească nu este, ci dumnezeiască. Preotul nu preface prin puterea sa, ci prin pogorârea Duhului Sfânt. El este slujitor, iar Hristos este Cel ce Se aduce și Se împarte.
Dacă s-ar deschide cerurile deasupra Sfântului Altar, n-am vedea mai multă slavă decât este deja acolo. Îngerii stau de față, slujesc împreună cu noi, iar Biserica se face cer pe pământ.
La Vohodul Mare, preotul se roagă:
„Și fă, Doamne, să intre cu noi și îngerii care Îți slujesc împreună cu noi.”
Aceasta nu este închipuire, ci adevăr duhovnicesc. Oastea cerească este prezentă, iar Hristos este în mijlocul nostru. Ce cutremur sfânt ar trebui să ne cuprindă!
De aceea, căutați să fiți pomeniți la Liturghie. Fie prin duhovnicul vostru, fie printr-un preot cunoscut, fie aducând pomelnic la Sfântul Altar. Puțin ne costă, dar mult câștigăm.
Taina văzutului și a nevăzutului
În lucrarea sa „Mistagogia”, marele teolog al Bisericii, Sfântul Maxim Mărturisitorul, ne descoperă că între lumea văzută și cea nevăzută este o legătură tainică. Ceea ce se săvârșește în biserică are urmări în veșnicie.
Sfânta Liturghie nu este doar pomenire simbolică, ci intrare reală în împărăția lui Dumnezeu. Harul care se pogoară acolo transformă viața noastră, ne spală, ne luminează, ne întărește.
Prin pomenire, ne așezăm sub raza acestui har. Prin Liturghie, viața noastră se unește cu Jertfa lui Hristos.
Îndemn părintesc
Nu lăsați să treacă duminică fără să aveți dor de Liturghie. Nu lăsați numele vostru nepomenit. Căutați să fiți aproape de Sfântul Altar, măcar printr-un pomelnic smerit.
"Auzi ce zice Sfântul Nicodim Aghioritul, mintea este preot, inima este altar; jertfa care se aduce pe acest altar este alegerea si buna vointă, că de bună voie aleg să mă rog lui Dumnezeu, iar mirosul de bună mireasmă, tămâia, care se ridică de pe altarul inimii este rugăciunea, să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. De pe altarul inimii."
"Auzi ce zice Sfântul Nicodim Aghioritul, mintea este preot, inima este altar; jertfa care se aduce pe acest altar este alegerea si buna vointă, că de bună voie aleg să mă rog lui Dumnezeu, iar mirosul de bună mireasmă, tămâia, care se ridică de pe altarul inimii este rugăciunea, să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. De pe altarul inimii."
RăspundețiȘtergere