Psalmul 142: Rugăciunea către Maica Domnului - Chemarea Luminii în Întuneric

   Psalmul 142, adresat Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria, este o rugăciune profundă de ajutor și mângâiere. În acest psalm, credinciosul se roagă Maicii Domnului să asculte cererea sa, exprimându-și suferința și frica provocate de vrăjmași care îi amenință sufletul. Se simte apăsat de întunericul duhovnicesc și de neliniște, implorându-L pe Dumnezeu să nu-l abandoneze, ci să-i trimită lumina și harul Său. Psalmul subliniază nevoia de ajutor divin în momentele de încercare, evidențiind încrederea în mila și bunătatea Maicii Domnului ca sprijin în calea mântuirii veșnice.

  †

 Psalmul 142: Rugăciunea către Maica Domnului - Chemarea Luminii în Întuneric

1. Preasfântă Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria, ascultă rugăciunea mea, pleacă'ți urechea la cererea mea,
2. Că a prigonit vrăjmașul sufletul meu, se silește să mă împiedice pe calea mântuirii veșnice!
3. Mi'a ingreuiat inima cu întunericul lui și s'a mâhnit foarte duhul meu!
4. Nu întoarce, Stăpână, față ta de la mine că să nu cad cu cei ce se pogoară în prăpastia iadului,
5. Ci trimite'mi lumina ta și darul tău și va dispare din față mea întunericul lui și se va păzi viață și mântuirea mea.

~*~

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

~*~

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ție, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare și pururea Fecioara Maria

După catismă a nouăsprezecea

Sfinte Dumnezeule…Preasfântă Treime…Tatăl nostru…

Vai mie! Ce voi face eu, ticălosul? Ce început de mântuire voi pune, că în zadar trece viață mea! Nu mă lepăda, preabună Stăpână, Doamna Fecioara, pe mine cel rătăcit și pierdut, ci arată'mi chipuri de pocăînță, Maică lui Dumnezeu, pentru că întru laude să te proslăvesc pururea.

Slavă…

Vezi, Doamna Fecioara, zdrobirea mea și vindecă'mă pe mine, cel ce sunt înrăit din pricina atacurilor diavoleșți și de cumplite patimi trupeșți, din pricina cărora sunt cuprins de boli, sunt plin de necazuri și de multă deznadajduire și de strâmtorări întunecat. Ci tu, care L'ai născut pe Dumnezeu cel ce a luat în trupul Sau rănile și neputințele oamenilor, pe Acela roagă'L, să'mi dea pace și mare milă!

Și acum…

Bucură'te, petrecere Dumnezeiască a Stăpânului, slavă îngerilor și nădejdea oamenilor, tărie în nevoi, puternică mijlocitoare pentru noi toți, întărirea și zidul celor ce nădăjduiesc în ține, adăpostire credincioșilor, iubitoare de bine, Maică lui Dumnezeu, a Celui iubitor de oameni, pe Acela roagă'L să dea robilor Săi pace și mare milă!

Doamne miluiește (de 40 de ori) și rugăciunea:

O, Preamilostiva Doamna, Împărăteasa cerului și a pământului, Stăpână Îngerilor și a oamenilor! Ție, preamilostiva apărătoarea noastră, Domnul nostru Iisus Hristos la răstignirea Să, l'a încredințat pe ucenicul Sau, Ioan, zicandu'i lui: „Iată, Mama ta”, iar prin el te'a numit Mama tuturor dreptcredincioșilor creștini, pentru că toți cei ce cu credință și cu dragoste aleargă sub stapanescul tău Acoperământ, să se mântuiască și să se izbăvească de toate nevoile și necazurile. Pentru această și eu, fiind nevrednic să mă numesc fiul tău, ci mai degrabă un ticălos și un netrebnic, spurcandu'mi mintea și inima cu nenumărate păcâte, trândav și leneș de orice lucru bun, îndrăznesc să alerg sub acoperământul tău, Maică milostivirii și a bunătății, rugându'te și cerând cu umilință și cu zdrobirea inimii, să nu mă lepezi pe mine, cel ce mă căiesc. Vezi bubele și puroiul ticălosului meu suflet, auzi și plângerea inimii mele îndurerate! Cercetează'mă cu indurările tale de Mama, de care m'am învrednicit eu, nevrednicul, care am lepădat poruncile Fiului tău și ale Dumnezeului meu!
Dar tu, care n'ai trecut cu vederea rugăciunile lui Teofil, cel care s'a lepădat de Fiul tău, de Domnul și de ține, Preacurată Lui Maică, cerându'ți iertare pentru păcatul lui cel înfricoșat, tot așa nu mă trece, Stăpână, cu vederea nici pe mine care îmi pun în ține întreagă nădejde! Nu mă lepăda că pe un rob împietrit, cel ce îl răstignesc a două oară pe Fiul tău, cu păcatele mele. Nu te îngrețoșă de mirosul meu cel urat! Cred, apărătoarea mea cea plină de osardie, că poți cere de la Fiul tău toate câte le doreșți.
Dacă Solomon împăratul, om fiind, a zis mamei sale: „Cere de la mine, maică mea, tot ce doreșți și eu îți voi da”, ce bunătăți nu'ți va împlini Fiul tău, Împăratul cerului și al pământului, Atotputernicul, Milostivul și Iubitorul de oameni? Căci Lui I se cuvine toată slavă, cinstea și închinăciunea, cu Cel fără de început al Lui Părinte și cu Preasfantul și Bunul și de viață Făcătorul Lui Duh, în vecii nesfarsiti. Amin!