Vindecarea lunaticului – credința, rugăciunea și postul | Matei 17, 14-23

pe
Vindecarea lunaticului – credința care se întărește prin rugăciune și post Vindecarea lunaticului este minunea relatată în Matei 17, 14-23, în care Iisus Hristos vindecă un copil adus de tatăl său. Pericopa, citită în Duminica a X-a după Rusalii, arată că adevărata credință se întărește prin rugăciune și post. Hristos îi învață pe ucenici că până și credința cât un grăunte de muștar poate birui obstacole care par imposibile. Evanghelia Vindecării lunaticului ne așază înainte una dintre cele mai dureroase imagini ale iubirii părintești: un tată îngenuncheat înaintea lui Iisus pentru copilul său. Nu vine cu vorbe multe și nici cu pretenții. Vine cu durerea unui om care a încercat tot ce putea și rostește una dintre cele mai simple rugăciuni ale Evangheliei: „Doamne, miluiește pe fiul meu!” Evanghelia zilei În vremea aceea s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind înaintea Lui și zicându-I: Doamne, miluiește pe fiul meu, că este lunatic și pătimește rău, căci adesea cade în foc și ade...
0

Psalmul 138: Rugăciunea Păcătosului către Maica Domnului

pe
„Mângâierea și Mila Maicii Domnului” „Speranța în Brațele Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu” „Rugăciunea Păcătosului către ” „Căința și Mântuirea prin Mijlocirea Maica Domnului” „Bunătatea și Îndurarea Maicii Domnului”

   Psalmul 138 din Psaltirea Maicii Domnului este un apel sincer și profund către Preasfânta Maică, recunoscându-i cunoașterea deplină a sufletului uman. 

   Psalmistul mărturisește căderile și păcatele, dar imploră mila neîncetată și bunătatea Maicii Domnului. Într-un duh de umilință, un studiu spre ceruri cu credință și nădejde, căutând mântuirea și liniștea prin mijlocirea Maicii Domnului. Psalmul încheie cu nădejdea de a primi mângâierea și fericirea veșnică prin puterea Fiului, ținut în brațele Preasfintei Maicii Domnului.

  †

 Psalmul 138: Rugăciunea Păcătosului către Maica Domnului

1. Preasfântă Doamna, tu m'ai încercat și m'ai cunoscut.
2. Tu mi'ai cunoscut căderile și fărădelegile mele, dar să se înmulțească asupra mea, a păcătosului, milele tale de Maică și se va largi asupra mea bunătatea Ta.
3. Eu privesc la cer, că fiul cel desfrânat, dar prin mijlocirea ta mă smeresc, cu insuflarea ta mă liniștesc, cu privirea la sfânta închipuire a Fetei tale, eu mă mântuiesc,
4. Cu credință și nădejdea la Mântuitorul meu, pe care'L ții în brațele tale și mi'L arăți mie, păcătosului, spre mângâiere, eu nădăjduiesc să primesc fericirea în vecii vecilor.

Comentarii

Trimiteți un comentariu