Calea iubirii: Învățături de la părintele Porfirie
Hristos este Totul - Ne vorbește părintele Porfirie: Alegerea căii către Dumnezeu
†
În cuvintele pline de lumină ale părintelui Porfirie, aflăm o invitație la o viață duhovnicească trăită cu iubire și pace. Părintele distinge două căi prin care ne putem apropia de Dumnezeu:
- Calea crâncenă și istovitoare, caracterizată de o luptă directă și obositoare împotriva răului.
- Calea iubirii, ușoară și plină de bucurie, care preschimbă sufletul în liniște, fără constrângeri.
Religia noastră, profund filosofică și desăvârșită, ne învață că lucrurile simple sunt cele mai de preț. Părintele ne sfătuiește să ne sfințim sufletul nu prin încrâncenare, ci prin dăruirea către cele duhovnicești: studiul psalmilor, vieților sfinților, rugăciunea și cântările bisericești.
Alegerea căii iubirii
El subliniază că nu trebuie să ne temem de rău sau să ne concentrăm asupra ispitelor, ci să ne dăruim cu bucurie dragostei pentru Hristos. Această iubire, profundă și plină de pace, este cheia desăvârșirii duhovnicești.
Cuvinte de călăuză
- Nu vă luptați nemijlocit cu răul. Îndreptați-vă puterea către iubirea lui Dumnezeu, iar neputințele se vor risipi de la sine.
- Sfințirea vine din lucruri simple. Studiul vieților sfinților, psalmii, troparele – toate acestea hrănesc sufletul și îl înalță către Hristos.
- Trăiți iubirea lui Hristos. Faceți din aceasta ținta supremă: să-L iubiți, să vă uniți cu El, să trăiți în El.
„Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine” (Galateni 2, 20) – acest verset este ținta fiecărui creștin. Prin iubire și pace, sufletul se înalță către desăvârșire, fără siluire sau neliniște.
O cale nesângeroasă
Părintele Porfirie numește această cale „nesângeroasă” și ne îndeamnă să ne străduim să ne unim cu Hristos prin dragoste și bucurie. Studiul troparelor, rugăciunea în liniște și dăruirea către cele sfinte ne îndulcesc sufletul și îl conduc către lumină.
Așadar, să urmăm această cale a iubirii, să ne apropiem de Dumnezeu nu prin frică sau osteneală, ci printr-o iubire arzătoare și plină de pace. Acesta este lucrul cel sfânt și frumos, care ne izbăvește și ne împlinește sufletește.
Tu pe care dintre cele două căi o alegi? Cea crâncenă sau cea a iubirii?
Asemenea unui curs de apă este inima regelui în mâna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea.
RăspundețiȘtergerePildele lui Solomon
Capitolul 21: 1
„Domnul iubeşte pe oameni, dar îngăduie întristări, ca oamenii să-şi cunoască neputinţa şi să se smerească și, pentru smerenia lor, să primească pe Duhul Sfânt, iar cu Duhul Sfânt toate sunt bune, toate sunt pline de bucurie, toate sunt frumoase."
RăspundețiȘtergereNu-ti spun doar sa-L iubesti pe Hristos, ci sa te indragostesti de El!
RăspundețiȘtergere
RăspundețiȘtergereIntr-o zi, un pelerin aflat in Muntele Athos a pus aceasta intrebare mai multor stareti: "Ce este cel mai important in viata noastra?". De fiecare data i s-a raspuns: "Dragostea divina; sa iubim pe Dumnezeu si pe aproapele nostru". El a spus: "N-am dragoste nici pentru rugaciune, nici pentru Dumnezeu, nici pentru semeni. Ce sa fac?". Apoi, in sinea lui, a hotarat: "Voi trai in asa fel ca si cum as avea aceasta dragoste". Mai tarziu, Duhul Sfant i-a daruit darul iubirii.
RăspundețiȘtergereCand iubesti profund, gasesti intotdeauna ceva nou in persoana iubita.
(Blaise Pascal)
RăspundețiȘtergere„Iubeşte şi fă ce vrei”, înseamnă de fapt: „Iubeşte-L pe Dumnezeu, şi fă ce vrei”
O tânără şi-a întrebat într-o zi tatăl cum ar trebui să danseze (dacă este invitată la o petrecere). Tatăl i-a răspuns: „Dansează ca să te simţi bine; dar simte-te bine în aşa fel încât, întorcându-te acasă, în camera ta, să mai poţi privi icoana Domnului şi să-I mulţumeşti — şi să nu te ruşinezi privindu-L în faţă”.