„Pelerinul rus și taina rugăciunii neîncetate”
†
Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă ✏ chemarea care nu se stinge
Pe urmele Pelerinului rus ⇝ drumul către rugăciunea inimii
Dar există și o altă călătorie — aceea în care omul își caută inima și, odată cu ea, pe Dumnezeu.
Despre o astfel de călătorie vorbește „Pelerinul rus”, o carte care nu se citește doar cu mintea, ci se trăiește cu sufletul.
Dorul care pornește la drum
Totul începe cu un cuvânt din Apostolul Pavel:
„Rugați-vă neîncetat!” (1 Tes. 5,17)
Un om simplu, un pelerin, a luat această poruncă drept o chemare personală. A început să caute neobosit răspunsul: Cum poate omul să se roage fără încetare?
A mers din loc în loc, între sfinți și oameni ai credinței, dar puțini i-au putut spune cum se ajunge acolo unde inima nu mai tace.
Întâlnirea care schimbă totul
Până când Dumnezeu i-a scos în cale un bătrân, un stareț, care l-a privit cu blândețe și i-a spus:
„Mulțumește lui Dumnezeu, iubite frate, pentru descoperirea ce ți s-a dat... În această dorință de rugăciune neîncetată se află chemarea lui Dumnezeu.”
Și bătrânul a adăugat:
„Rugăciunea neîncetată este chemarea continuă a Numelui lui Iisus Hristos cu gura, cu mintea și cu inima, în orice vreme, în orice loc, chiar și în somn.”
Aceasta este inima cărții — și, poate, inima vieții noastre duhovnicești.
Nu o teorie, ci o chemare de a trăi mereu în prezența Domnului, de a-I rosti numele până când fiecare bătaie a inimii devine o rugăciune.
Pași tăcuți în lăuntrul omului
Citind „Pelerinul rus”, nu poți să nu te regăsești.
Și eu, ca mulți alții, am simțit dorul acela de a avea o inimă care nu mai fuge în toate părțile, o inimă care se odihnește în Numele lui Iisus.
Uneori tăcerea e rugăciune, alteori lacrima e cuvânt.
Dar de fiecare dată, când mintea tace și sufletul se pleacă, acolo, în adânc, se aude un ecou:
„Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine, păcătosul.”
Rugăciune
Doamne Iisuse Hristoase,
Tu care ai chemat pe fiecare om pe nume,
învață-mă să Te chem și eu neîncetat.Fă din tăcerea mea un loc de întâlnire cu Tine.
Curăță-mi inima, luminează-mi mintea
și lasă rugăciunea Ta să se sălășluiască în mine
ca o flacără ce nu se stinge.Doamne, Iisuse Hristoase,
miluiește-mă. AMIN!
RăspundețiȘtergere"Când îţi aduci aminte de Dumnezeu înmulţeşte rugăciunea, ca, atunci când îl vei uita, Domnul să-și aducă aminte de tine".
RăspundețiȘtergereSFÂNTA RUGĂCIUNE ESTE MAMA TUTUROR FAPTELOR BUNE.
RăspundețiȘtergereCuviosul Daniil Egipteanul s-a rugat pentru Evloghie Pietrarul sa-l imbogateasca Dumnezeu. Pietrarul era primitor de oaspeti si la el tragea Sfantul de fiecare data cand se ducea in oras.
Dumnezeu i-a spus sa-l lase, ca este bine asa cum este, sa-si castige putinul din munca sa, la care Daniil a insistat, spunand: "Daca ar avea mai multi bani, ar face mai mult bine, ar primi, ar face o casa de oaspeti, cati oameni ar putea ajuta!".
Dupa un timp, pietrarul a gasit o comoara, a luat banii, a fugit in Alexandria, a facut un palat si nu mai primea pe nimeni, o ducea in chefuri. Sfantul Daniil l-a adus mai tarziu inapoi prin lucrare dumnezeiasca la saracia sa.
„Ceea ce sunt aripile pentru păsări, aceea este rugăciunea pentru un creştin adevărat.
RăspundețiȘtergerePasărea nu zboară întruna, dar e gata oricând de zburat. Un creştin adevărat e gata oricând de rugăciune.”
RăspundețiȘtergere„Fraților, vă rog să nu încălcați sau să neglijați niciodată regula rugăciunii”. Și mai departe: „Fie că mănâncă, fie că bea, fie că stă, fie că slujește, fie că călătorește, fie că face orice altceva, călugărul trebuie să strige neîncetat: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă.”” Și puțin mai departe: „ Pentru ca numele Domnului Isus, coborând în adâncul inimii, să umilească balaurul care stăpânește pășunile inimii și să mântuiască și să dea viață sufletului. De aceea, rămâneți neîncetat în numele Domnului Isus, pentru ca inima să-L învăluie pe Domnul, și Domnul inima, și cei doi să devină una.” Și iarăși: „Nu vă despărțiți inimile de Dumnezeu, ci stăruiește mereu și păzește-le cu pomenirea Domnului nostru Iisus Hristos; până când Numele Domnului va fi sădit în inimă și nu se gândește la nimic altceva, pentru ca Hristos să fie mărit în voi.”
Filocalia Vol. 5
RăspundețiȘtergereNumele Domnului nostru Iisus Hristos, coborând în adâncul inimii, va supune șarpele care stăpânește peste pășunile inimii și ne va mântui sufletul și îl va aduce la viață. Astfel, rămâneți neîncetat cu numele Domnului nostru Iisus Hristos, pentru ca inima să înghită pe Domnul și Domnul inima și cei doi să devină una. Dar această lucrare nu se face într-una sau două zile; are nevoie de mulți ani și de mult timp. Căci este nevoie de o muncă mare și prelungită pentru a izgoni dușmanul, astfel încât Hristos să locuiască în noi.