Viața Sfintei Maria: Nașterea, Dedicarea la Templu și Încredințarea Dreptului Iosif

Viața Sfintei Maria, Maica Domnului: Biografie istorică și teologică

   Fecioara Maria, Maica Domnului, este figura centrală a creștinismului, cunoscută pentru puritatea și ascultarea ei desăvârșită față de voia lui Dumnezeu. Născută în mod miraculos din Sfinții părinți Ioachim și Ana, Maria a fost dedicată Domnului încă din copilărie, fiind dusă la Templu la vârsta de trei ani. A crescut în rugăciune și sfințenie, iar la momentul potrivit, a fost încredințată Dreptului Iosif, un om drept care a protejat-o. Viața sa a culminat cu acceptarea rolului divin de a-L naște pe Iisus Hristos, Mântuitorul lumii.

†

   Biografia istorica si teologica a Maicii Domnului cuprinde patru perioade: 

† 1-15 ani; 

† 15-28 ani; 

29-46 este o perioada de 18 ani de tacere

† 46-49 ani 

† si 49-60 ani.

~*~

Prima perioada cuprinde trei momente importante: 

• Nașterea Mariei

• Ducerea ei la templu

• Încredințarea ei de către Zaharia Dreptului Iosif.

   Cât privește primul moment, potrivit Protoevangheliei lui Iacov, Maria s'a născut din părinții Ioachim și Ana, fiind unicul lor copil, dobândit la bătrânețe după stăruitoare rugăciuni. Ioachim, tatăl Fecioarei Maria, se trăgea din semintia lui Iuda, fiind urmaș al regelui David, iar Ana, mama să, era fiica preotului Mathan din Betleem, din seminția lui Aaron.

   La 3 ani, potrivit făgăduinței făcute de Ana încă înainte de zămislire, Maria a fost afierosită Templului din Ierusalim, unde a rămas până la vârstă de 15 ani. Este vorba despre Templul construit de Zorobabel la porunca profeților Zaharia și Agheu în anul 517, pentru că cel construit de Solomon, la îndemnul profetului Natan, a fost dărâmat în 587 de Nabucodonosor; templu avea în preajma lui un așezământ dispus pe trei paliere destinate fecioarelor, văduvelor și pelerinilor închinatori. Rudă să, Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul, s'a ocupat de creșterea ei spirituală.

     La 15 ani, Maria – potrivit tradiției evreiești – trebuia să părăsească așezământul de pe lângă templu și să se întoarcă în familie. Numai că, spre deosebire de celelalte fecioare, ea își dorea un nou mod de viață. Așa se face că, prin descoperire dumnezeiască, a fost încredințată de Zaharia, Dreptului Iosif, un bătrân în vârstă de 80 de ani, văduv, din Nazaret, tâmplar de meserie.

  Dreptul Iosif avea, din căsătoria cu Salomeea, șapte fii: patru băieți – Iacov, Iuda, Simeon și Iosia, și trei fete – Salomeea (mama lui Iacov și Ioan), Estera și o fiica, al cărei nume nu a fost reținut de evangheliști.

~*~

   A două perioada din viață Maicii Domnului, cuprinsă între 15 și 28 ani, este atât de trainic legată de întruparea Mântuitorului și cuprinde că evenimente de mare însemnătate 

- Bună Vestire,

- vizită de trei luni făcută Elisabetei, rudenia să

- tăierea împrejur 

- ducerea Pruncului la Templul din Ierusalim

- închinarea magilor

- fugă în Egipt

-întoarcerea în Nazaret

- pelerinajul la Ierusalim.

   Vestea cea Bună a Întrupării Fiului lui Dumnezeu, anticipată de profetul Isaia: „Iată Fecioara va lua în pântece și va naște fiu și vor chema numele Lui Emanuel” (Isaia 7, 14), Maria a primit'o de la Dumnezeu prin Arhanghelul Gavriil; trupul Domnului S'a zămislit în pântecele Fecioarei odată cu pogorârea Duhului Sfânt peste ea. Sfântul Evanghelist Matei, în cap. 1, v. 18, aduce lămuriri privind momentul: „Maria, mama Lui, fiind logodita cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s'a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt”.

Rețineți: „Fără să fi fost ei înainte împreună, s'a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt”.

Sfântul Evanghelist Luca spune că numai „se socotea” că Iisus este fiul lui Iosif (3, 23). Doar „se socotea”, pentru că în fapt „obârșia lui Iisus este dintru început, din zilele veșniciei”, după cum spune (profetul Miheia 5, 1). Lucrul acesta a fost certificat și de Arhanghelul Gavriil la întâlnirea cu Iosif, căruia i'a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s'a zămislit într'însă este de la Duhul Sfânt” (Matei 1, 20). Aici avem dovadă – rostită nu de un om, ci de îngerul lui Dumnezeu – că zămislirea Maicii Domnului este lucrarea Duhului Sfânt.

Iisus nu este copilul lui Iosif, ci doar al Fecioarei Maria. Este un caz unic în istorie, faptul că un prunc a fost născut dintr'o fecioara, fără tată după firea Lui omenească, care și după naștere a rămas fecioara. Întruparea Fiului lui Dumnezeu s'a consumat prin iconomia lui Dumnezeu.

~*~

   Impresionată de cele întâmplate, Fecioara Maria s'a dus în grabă la Elisabeta, care locuia la Ein Karem, localitate situată la 8 km de Ierusalim și la 130 km de Nazaret, pentru că împreună să guste din bucuriile dăruite fiecăreia, potrivit vocației rânduite de Dumnezeu. De remarcat este faptul că la întâlnirea cu Logosul întrupat, pruncul Elisabetei, Ioan, a simțit în glasul Mariei rezonanță glasului Fiului lui Dumnezeu și a săltat în pântecele mamei sale. Atunci, Elisabeta, plină de Duhul Sfânt, a rostit revelator, zicând: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău. Și de unde mie această, că să vină la mine Maică Domnului meu?” (Luca 1, 42-44). Interesant este faptul că Elisabeta, iluminată de Duhul Sfânt, a înțeles taină „femeii învesmântate cu soarele” (Apocalipsa 12, 1), numind'o „Maică Domnului”. Această numire, inspirată Elisabetei de Duhul Sfânt, va deveni pentru Biserica numele consacrat al Fecioarei Maria. Și a rămas Maria împreună cu Elisabeta că la trei luni, adică până s'au împlinit zilele Elisabetei că să nască, după care s'a întors la casă ei (Luca 1, 56).

   La plinirea vremii (Gălățeni 4, 4), un moment unic din istorie – actul Nașterii Domnului fiind „unicul act nou sub soare” (1, 9) –, Maria fiind cam de 16 ani, fără să fi cunoscut bărbat, a născut într'o peștera din Betleemul Iudeii pe Cel Unul'Născut, Căruia I'a pus numele Iisus (Matei 1, 25).

  Întâiul sau Unul'Născut înseamnă nu numai primul născut, ci și Unicul, spune Dumnezeu prin profetul Isaia (44, 6). Așa'zișîi „frați ai lui Iisus”, despre care se face uneori vorbire, nu puteau fi fiii Mariei, căci Iisus este numit „întâiul născut”, or ei sunt mai mari decât El (Ioan 7, 3). Iisus a suferit umilință fizică a circumciziei la opt zile, purtând în trupul Sau semnele păcatelor noastre, anticipând prin acest semn Taină Sfântului Botez. La 40 zile, așa cum prevedea Legea lui Moise, Maria și Iosif „L'au adus pe Prunc la Templu că să'L pună înaintea Domnului” (Luca 2, 22).    La Templul din Ierusalim ei au fost întâmpinați de un bătrân satul de zile, pe nume Simeon, căruia Duhul Sfânt ii fagaduise că nu va primi moartea până ce nu'L va vedea pe „Hristosul Domnului” (Luca 2, 26), pe Cel născut din pururea Fecioara Maria. La sfârșitul întâlnirii, Simeon, după ce a rostit rugăciunea „Acum, slobozește”, prin care a confirmat o dată în plus că Iisus este Răscumpărătorul sau Izbăvitorul așteptat, a binecuvântat'o pe Maria, mama Lui, zicând: „Iată, Acesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora din Israel și că un semn care va stârni împotriviri, și prin sufletul tău va trece sabie, că să se descopere gândurile din multe inimi” (Luca 2, 34-35). Sabia adusă în discuție anticipează Sfintele Patimiri ale Domnului, care au străpuns și îndurerat inima Sfintei Fecioare Maria.

„Fugă în Egipt” (Matei 2, 13-23) este momentul care a urmat, în derularea timpului, după închinarea Pruncului la Templul din Ierusalim (Luca 2, 22-38) și, respectiv, după închinarea magilor (Matei 2, 11). În Egipt, Maică Domnului, Pruncul Iisus și dreptul Iosif au pribegit timp de 3 ani, moartea lui Irod facilitând întoarcerea lor în Nazaretul Galileei (Matei 2, 21-23).

~*~

     Următorul episod cunoscut din viață Maicii Domnului s'a petrecut pe când Iisus avea 12 ani (Luca 2, 40-52), ea fiind cam la 28 de ani, când împreună cu Iosif „s'au dus de sărbătoarea Paștilor la Ierusalim” (Luca 2, 41); și sfârșindu'se zilele prăznuirii, pe când se întorceau ei, Iisus a rămas   ( încă trei zile ) vorbindu'le celor din Templu. Și când Maria și Iosif au constatat că Iisus nu i'a urmat în drumul lor spre casă, s'au întors îngrijorați la Ierusalim și găsindu'L, I'au reproșat zicandu'I: „Fiule, de ce ne'ai făcut nouă așa?”. Și El a zis către ei: „De ce mă căutați? Oare nu știați că în cele ale Tatălui Meu Mi se cade să fiu? Și a coborât cu ei și a venit în Nazaret și le era supus. Iar mama Lui păstra în inima ei toate aceste cuvinte: Oare nu știați că în cele ale Tatălui Meu Mi se cade să fiu?” (Luca 2, 48-49, 51).

~*~

   După acest moment, urmează 18 ani de tăcere atât în viață Maicii Domnului, cât și în viață lui Iisus. Este o perioada în care Iisus nu a frecventat școlile rabinilor, ci a rămas în Nazaret, lucrând în atelierul lui Iosif.

   Sfinții Evangheliști înnoadă firul biografic pentru Maică Domnului la Nuntă din Cană, când Maria, care avea în jur de 46 de ani, stăruie pentru „începutul minunilor și arătarea slavei Lui”; pentru Mântuitorul, firul este înnodat la Botez, la întreită ispitire și apoi la Nuntă din Cană (Ioan 2, 1-11).

     Ulterior, pe Maică Domnului o întâlnim în grupul mironositelor care'L urmau pe Iisus și pe ucenicii Lui, prin cetăți și sate, ascultând cuvântul Lui despre cum se poate intră în Împărăția Cerurilor (Luca 8, 1-3).

      Se spune că, în Capernaum, pe când Iisus vorbea celor din casă, fiii și fiicele lui Iosif, numiți generic „frațîi și surorile lui Iisus” (Marcu 3, 31-32), dar care „nu credeau în dumnezeirea lui Iisus” (Ioan 7, 5), I'au trimis vorba că Îl așteaptă afară împreună cu mama Lui. Expresia „frații Domnului” are, în contextul societății iudaice, un sens mai larg, incluzând, dincolo de rudenia de sânge, și înrudirea mai îndepărtată (veri – Leviticul 10, 4; unchi – Facerea 28, 2; nepoți – Facerea 14, 14). Atunci Iisus, privind pe cei din jur și cunoscând cum gândesc așa'zișii frați ai Lui, care de fapt erau un fel de veri primari, a zis: „Iată mama Mea și frații Mei; că tot cel care va face voia lui Dumnezeu, acela este fratele Meu și sora Mea și mama Mea” (Marcu 3, 33-35). Deci, celor care nu fac voia lui Dumnezeu doar simplul fapt că sunt rudă de sânge a cuiva cu viață sfânta nu le ajută. Nu putem fi frați cu Hristos, în Duhul Sfânt, fără să avem o viață sporită în virtute, împlinirea poruncilor fiind de preferat înrudirii trupești.

   Că afirmația îi viza pe fiii și fiicele lui Iosif, și nicidecum pe Maică Domnului, reiese și din faptul că Iisus a aprobat pe acea femeie din mulțime care, voind să'L laude pentru cuvântul rostit, dar și să'i rușineze pe cei care nu'L ascultau și nu credeau în dumnezeirea Lui, I'a strigat: „Fericit este pântecele care Te'a purtat și sănii la care ai supt!” (Luca 11, 27). La auzul acestor cuvinte, Mântuitorul nu numai că nu a negat adevărul celor spuse, ci l'a întărit prin afirmația: „Așa este...” (Luca 11, 28).

   Legat de Sfintele Patimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, trebuie să spunem că printre fiicele Ierusalimului care l'au însoțit pe Iisus pe drumul Crucii (Luca 23, 28) o întâlnim și pe Maică Domnului. Evanghelistul Matei o numește „mama lui Iacov (cel mic) și a lui Iosif” (Matei 27, 56), doi dintre fiii lui Iosif și ai Salomeei.

    Pe Golgota – spune Sfânta Scriptură – „stăteau lângă crucea lui Iisus mama Lui și sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, și Maria Magdalena” (Ioan 19, 25). 

   Atunci Iisus, văzând pe mama Să și pe ucenicul pe care'l iubea stand alături de ea, a încredințat pe mama Să lui Ioan, zicând: „Femeie, iată fiul tău!”. Apoi a zis ucenicului: „Iată mama ta!”. Și din acel ceas, „ucenicul a luat'o la sine” (Ioan 19, 26-27). 

  Interesant este că, pe Golgota, Hristos o încredințează pe Maică Să Sfântului Apostol Ioan. Întrebarea care se pune este: ce rost ar mai fi avut să o lase în grijă unui străîn, dacă ea ar fi avut și alți copii? Mai ales că așa'zișîi „frați” ai lui Iisus despre care se face vorbire sunt mai mari decât El (Ioan 7, 3); or, Iisus este numit „întâiul născut”. Mai mult, Fecioara Maria este numită doar „mama lui Iisus”, iar „frații Domnului” nu poartă niciodată apelativul de „fiii Mariei”.

  Tradiția patristică susține că, în dimineață Învierii, Maică Domnului a fost prima care L'a întâlnit pe Hristos înviat, nicidecum Maria Magdalena, care, atunci când a văzut piatră răsturnată de pe mormânt și pe înger, s'a spăimântat și a alergat să îi anunțe pe Simon Petru și pe Ioan (Ioan 20, 2).

    Maică Domnului a fost prezența, împreună cu Sfinții Apostoli, la Înălțarea la cer și, respectiv, la Cincizecime, fiind alături de cei care erau „împreună, în același loc, la frangerea pâinii” (Fapte 2, 1). După Înălțarea Domnului la cer, Maică Să a rămas încă 11 ani sufletul comunităților creștine din Ierusalim, Efes și Antiohia, după care s'a întors la Ierusalim, unde s'a săvârșit cu pace, fiind înmormântată, după toată rânduiala iudaică, în Grădina Ghetsimani, de unde a fost ridicată cu trupul la cer de Fiul sau, că împreună cu El să împărătească în veci.

  Nu se putea că Maică Vieții să fie sortită putreziciunii. Taină acestei ridicări la cer a Maicii Domnului a fost descifrată de Apostolul Toma care, prin pronia divină, a cerut să fie deschis mormântul. Și întrând intr'insul, a aflat doar sicriul cu acoperamantul ei, odor sfânt, care a fost dus ulterior în Biserica Vlaherne din Constantinopol. Această mărturie a fost, de altfel, principalul argument al învierii și mutării cu trupul la cer a Maicii Domnului, după cum va mărturisi Sfântul Iuvenalie, Patriarhul Ierusalimului, la Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon (451), sinod în care s'au finalizat dezbaterile privind doctrina mariala: maternitatea și pururea fecioria Maicii Domnului înainte, în timpul și după nașterea lui Iisus.

  Însă atât sfârșitul pamântesc al Maicii Domnului, cât și pururea'fecioria ei rămân o taină a lui Dumnezeu încă nerevelata minții omenești în toată complexitatea ei. Și fiind o taină, aș spune împreună cu poetul: 

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Și nu ucid cu mintea'mi tainele ce se ascund

În flori, în ochi, pe buze ori morminte.

  Așadar, nu ne rămâne decât să împlinim Testamentul Maicii Domnului, sintetizat în cuvintele: „Faceți ceea ce va va spune”, rostite cu prilejul nunții din Cană Galileii – un memento peste veacuri. sursa: Doxologia.ro