DORUL DE A TA IUBIRE
DORUL DE A TA IUBIRE
†
Cate'o lacrima de jale:
Plang, Iisuse'al meu, de dorul
Harului si slavei Tale,
Fiindca'a fost o vreme, Doamne,
Cand salasluiai in mine...
Amintindu'mi vremea'aceea,
Lacrima usor imi vine.
Ce greseala fac, Stapane,
De'mi lasi inima pustie?
Vrei ca inima aceasta
Sa Ti'o daruiesc doar Tie?...
Caci pe cand a Ta Lumina
Ma umplea de fericire
Te iubeam in timpul noptii,
Te iubeam si la trezire,
Te iubeam de dimineata,
Imbatandu'ma de Tine,
Iar in timpul dupa'amiezii
Si mai mult ardeai in mine.
Cu adevarat hranita
Mi'era inima spre seara,
Cand Te cuprindeam cu toata
Firea mea interioara...
Noaptea Tu'mi erai odihna,
Infrumusetandu'mi somnul
Cu acele vise'n care
Te vedeam pe Tine, Domnul;
Cercetam cu bucurie
Evangheliile Sfinte,
Iar cuvantul despre Tine
Noaptea'mi revenea in minte.
Inima'mi mereu flamanda
Se hranea cu'a Ta iubire:
Rugaciunea'mi devenise
Intr'un fel a doua fire.
Cand taceam, privindu'Ti chipul
Din icoana bizantina,
Fata Ta atat de blanda
Care raspandea lumina,
Cand vorbeam fara cuvinte,
Inghitindu'Te'n suspine,
Si cu orice'nghititura
Fiind mai flamand de Tine.
Da, in vremurile'acelea
Care sunt de mult apuse
Nu ma imparteai cu nimeni,
Ci eram al Tau, Iisuse,
Caci in mine coborasesi
Tu cu'a Ta Imparatie,
Prefacandu'mi saracia
In grozava bogatie...
Amintiri din alte vremuri
Ce pot fi din nou traite
Daca voi avea vointa
Sa fiu tare in ispite,
Amintirea unor timpuri
Care nu's de tot trecute,
Daca voi avea vointa
De'a fi tare in virtute,
Amintirea unor zile
Ce se pot intoarce iara
De vei lumina, Iisuse,
Firea mea interioara...
Ma cuprinde cateodata
O puternica mahnire...
Nu'i durere in necazuri,
Este dor de'a Ta iubire!
RăspundețiȘtergereCand iubesti profund, gasesti intotdeauna ceva nou in persoana iubita.
(Blaise Pascal)
RăspundețiȘtergere„Iubeşte şi fă ce vrei”, înseamnă de fapt: „Iubeşte-L pe Dumnezeu, şi fă ce vrei”
O tânără şi-a întrebat într-o zi tatăl cum ar trebui să danseze (dacă este invitată la o petrecere). Tatăl i-a răspuns: „Dansează ca să te simţi bine; dar simte-te bine în aşa fel încât, întorcându-te acasă, în camera ta, să mai poţi privi icoana Domnului şi să-I mulţumeşti — şi să nu te ruşinezi privindu-L în faţă”.