Pomul din care a fost făcută Sfânta Cruce
†
Taina pomului Sfintei Cruci
Unul dintre cele mai tainice și emoționante simboluri ale creștinătății este Sfânta Cruce, altarul pe care Mântuitorul Iisus Hristos S-a jertfit pentru mântuirea lumii. Dar din ce lemn a fost lucrată ea? Tradiția Bisericii păstrează o istorie plină de înțelesuri duhovnicești, care leagă Crucea Domnului de un copac minunat, răsărit și crescut în chip profetic.
Cele trei feluri de lemn
Potrivit tradiției, Sfânta Cruce ar fi fost făcută din mai multe tipuri de lemn. Unele surse vorbesc despre cedru, chiparos și măslin, iar altele despre chiparos, ulm și merișor. Aceste specii nu au fost alese întâmplător, ci pentru bogata lor încărcătură simbolică:
-
Cedrul – semn al puterii și al statorniciei;
-
Chiparosul – asociat cu veșnicia și cu jertfa;
-
Măslinul – simbol al păcii și al Duhului Sfânt;
-
Ulmul – imagine a rezistenței;
-
Merișorul – rod mic, dar roditor, care amintește de smerenie.
Această tradiție se sprijină pe o profeție din Cartea lui Isaia:
Mărirea Libanului, chiparosul, ulmul și merișorul la tine vor veni, cu toții laolaltă, ca să împodobească locașul cel sfânt al Meu, și Eu voi slăvi locul unde se odihnesc picioarele Mele (Isaia 60, 13).
Părinții Bisericii au interpretat acest „loc” ca fiind chiar postamentul de la baza Sfintei Cruci, locul unde s-au odihnit picioarele lui Hristos în timpul răstignirii.
Pomul Sfintei Cruci și taina lui Adam
O frumoasă tradiție locală spune că Mănăstirea Sfânta Cruce din Ierusalim a fost ridicată pe locul unde a crescut copacul din care a fost făcută Crucea Mântuitorului.
Legenda mai adaugă și un detaliu plin de taină: în același loc ar fi fost îngropat Adam, primul om. Unele tradiții afirmă că pe Golgota – „locul Căpățânii” – se odihnesc osemintele lui Adam, iar sângele lui Hristos, coborând pe Cruce, ar fi curs peste mormântul strămoșului, spălând păcatul său și al întregii omeniri.
De aceea, în multe icoane ortodoxe ale Răstignirii, la baza Sfintei Cruci este zugrăvită o crăpătură în stâncă și un craniu, care amintește de această tradiție: sângele lui Hristos aduce viață și iertare până la rădăcina neamului omenesc.
Crucea – pomul vieții
Pomul din care a fost făcută Sfânta Cruce este considerat un nou Pom al Vieții, care răsare în mijlocul lumii pentru a vindeca rana lăsată de pomul neascultării din Rai. Dacă prin lemnul pomului cunoașterii binele și răul, Adam și Eva au pierdut Raiul, prin lemnul Crucii Hristos ne-a deschis din nou poarta Împărăției.
Astfel, Crucea nu este doar un instrument de osândă, ci izvor de binecuvântare și de mântuire, simbol al biruinței vieții asupra morții.
Povestea pomului Sfintei Cruci ne arată cum Dumnezeu a pregătit, încă din vechime, calea prin care Fiul Său avea să răscumpere lumea. Cedrul, chiparosul, ulmul, măslinul și merișorul nu sunt doar lemne, ci semne ale împletirii tainice dintre natură, profeție și mântuire.
Crucea rămâne pentru noi pomul biruinței și al vieții veșnice, pecetea iubirii dumnezeiești și darul cel mai mare făcut omenirii.
Rugăciune:
Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce ai transformat Crucea din unealtă a morții în pom al vieții, întărește-ne și pe noi, ca să purtăm cu răbdare crucea noastră și să dobândim, prin ea, mântuirea. Amin.
“Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, şi Sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o mărim!”
RăspundețiȘtergerePorti cruce la gat
RăspundețiȘtergereFaci corect semnul crucii
Incepi/inchei o activitate cu semnul crucii
Pastrezi in casa Sfanta Cruce/icoana Rastignirii
Mergi in pelerinaje la locuri inchinate Sfintei Cruci
Citesti Acatistul Sfintei Cruci
Te inchini cand treci pe langa o biserica
Lecturezi Biblia, intelegi jertfa lui Hristos
Tii post vinerea si de Inaltarea Sfintei Cruci
Ctitoresti - renovezi biserici si monumente dedicate Sfintei Cruci
„Iar mie, sa nu-mi fie a ma lauda, decat numai in crucea Domnului nostru Iisus Hristos”
RăspundețiȘtergere
RăspundețiȘtergere..."Sfântă Cruce când te fac, De toată durerea scap Când te fac pe trupul meu, Preamăresc pe Dumnezeu; lar când te fac la culcare, Dobândesc harul cel Mare.
Toată noaptea dorm în pace; Dusmanul n-are ce-mi face. O! lisuse al meu cel dulce Apără cu Sfânta Cruce;
Binecuvintează al meu pat, Ca să am somnul curat! Amin!
...CRUCE SFÂNTA, CULCĂ-MĂ
CRUCE SFÂNTA, SCOALĂ-MĂ,
ÎNGER SFÂNT, PĂZEŞTE-MĂ,
DOAMNE MILUIEȘTE-MĂ!
RăspundețiȘtergereFericita Pelaghia spunea că la unirea corectă a degetelor, iese foc din ele. Și când ne însemnăm cu semnul Sfintei Crucii, focul binecuvântat arde tot, ne sfințește ne luminează și ne curăță trupul.
Sângele furnizat de inimă trece prin Crucea de foc și, prin urmare, este curățat de tot ce este rău și teribil - totul arde!
Prin urmare, cu cât ne însemnăm mai des cu Sfânta Cruce, cu atât sângele este mai curat, cu atât mintea este mai luminată, mai înaltă, cu atât mai aproape suntem de Dumnezeu, cu atât rugăciunea noastră ajunge mai repede la Domnul.