Dicționarul Postului Mare – Termeni liturgici explicați: Canonul Mare, Denie, Triod, Pavecerniță și altele

   Dicționarul Postului Mare – Termeni liturgici explicați: Canonul Mare, Denie, Triod, Pavecerniță și altele

Descoperă sensul termenilor liturgici folosiți în Postul Mare: Canonul Mare, Denie, Triod, Păresimi, Liturghia Darurilor înainte sfințite, Metanie și altele. Un dicționar duhovnicesc explicat pe înțelesul tuturor, pentru o trăire mai adâncă a Postului Paștilor.

†

În această perioadă liturgică specială a Postului Mare, termenii specifici folosiți de Biserică sunt adesea înțeleși superficial sau nu sunt înțeleși deloc.

 Iată cei mai des întâlniți termeni auziți în biserica în timpul Postului Mare și explicațiile lor:

⏩   Acatistul Bunei Vestiri, 

cel mai vechi acatist, este, că formă imnografică, prima creație a genului. Slujba Imnului Acatist al Bunei Vestiri sau Denia Acatistului Bunei Vestiri este oficiată, vineri seară, în săptămâna a 5-a din Postul Sfintelor Pașți. Acatistul cuprinde 24 de strofe, având 13 condace și 12 icoase.

Acatist, e – (gr. ἀκάθιστος, ὁ — akathistos = care nu e așezat, care stă în picioare, de aici ὕμνος, ὁ ἀκάθιστος — imnos akathistos = imne care se cânta stand în picioare) imne, rugăciuni de laude și preamărire aduse Mântuitorului, Maicii Domnului și altor sfinți, prin care se cere ocrotire și ajutor pentru cei ce se roagă.

⏩   Aliluia

Aliluia – provine din limba ebraică și înseamnă 

Laudă-ți pe Domnul

În Vechiul Testament era o cântare de bucurie foarte des întâlnită în rugăciuni și servicii religioase și s-a transmis și în cultul Bisericii.

„Aliluia” este o formă solemnă de a încheia cântărea religioasă și arată că toate se fac spre slavă (laudă) lui Dumnezeu.

⏩   Bogdaprosti

Bogdaprosti – provine din limba slavă și poate fi tradus în mai multe forme, apropiate una de cealaltă: 

Dumnezeu să(-ți) ierte păcatele!
Dumnezeu să-i ierte pe cei răposați!
Să fie bine primit!
Să primească Dumnezeu!

Cuvântul „bogdaprosti” trimite cu gândul la iubirea lui Dumnezeu și e o formă de recunoștință pe care o arătăm pentru cei care oferă o milostenie pentru sufletul cuiva, chemându-L pe Dumnezeu că martor la respectivul act de milostenie și rugându-L totodată să îl răsplătească.

⏩   Canonul Mare

Canonul Mare sau Canonul Sfântului Andrei Criteanul este un canon de pocăînță, un imn liturgic lung alcătuit din 9 cântări, compuse, la rândul lor, din peste 250 stihiri scurte de pocăînță, ritmate de invocația: 

„Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!”

Cerere care amintește de rugăciunea vameșului din prima duminică a perioadei Triodului.

Canonul Sfântului Andrei Criteanul se citește pe frag­mente în prima săptămâna a Postului Sfintelor Pașți în zilele de luni, marți, miercuri și joi, în cadrul Slujbei Pavecernitei; iar în întregime se citește la Denia de joi din săptămâna a 5-a a Postului Sfintelor Paști, la Utrenie.

⏩   Denie

Denie – provine din slavonă – bdenie și înseamnă priveghere sau slujba nocturnă. Denia este Utrenia de a două zi și se oficiază seară, în ajun.

Prin caracterul și conținutul lor, deniile sunt slujbe unicat în cultul divin ortodox și se oficiază seară, în ajun, în următoarele zile din Postul Mare: miercuri și vineri din săptămâna a cincea, precum și în toate zilele de rând din Săptămâna Patimilor.

⏩  Dezlegare

Permisiune privitoare la consumul anumitor alimente, care nu sunt permise în perioada postului. Exemplu: Dezlegare la untdelemn și vin, Dezlegare la peste.

⏩  Florii

Floriile, Duminică Floriilor sau Duminică Stâlparilor, este prima sărbătoare împărătească din cursul anului bisericesc cu dată schimbătoare, fiind legată de dată Paștelui.

În a 6-a duminică din Postul Mare se amintește intrarea triumfală a Mântuitorului în Ierusalim, înainte de Patimile Sale. Sărbătoarea de origine ierusalimiteana, este menționată abia în sec. IV de pelerină Egeria sau Eutheria, care a asistat la sărbătorirea acestei zile în Ierusalim și descrie cum era oficiată suljba.

Se mai numea și Duminică aspiranților sau a candidaților la botez. Egeria arată obiceiul de a se împărți în biserici ramuri de salcie, care se binecuvantau de preoți, obicei rămas până azi în bisericile creștine, în amintirea ramurilor de finic și măslin cu care a fost întâmpinat Mântuitorul.

Creștinii poartă ramuri verzi și în amintirea biruinței vieții împotriva morții, prin învierea lui Lazăr de către Hristos, în sâmbătă Floriilor.

⏩  Golgota

Golgota este numele evreiesc al dealului sau stâncii pe care a fost răstignit Iisus Hristos. Este numit și Locul Capatanii, datorită faptului că stanca seamănă cu un cap de om.

⏩  Icos

Icos (gr. ὀικοσ – oikos = casă) este una dintre cele două strofe ale vechilor condace, așezate astăzi la sfârșitul odei a șasea, uneori al odei a treia din canoanele slujbelor bisericești.

⏩  Înfrânare

Înfrânare – acțiunea de a (se) înfrâna, reținere, abținere, cumpătare. Se referă la abstinență, faptul de a-și impune anumite restricții, abținere de la excese.

⏩  Liturghia Darurilor înainte sfințite

Slujba cunoscută sub numele de Liturghia Darurilor înainte sfințite este de fapt un ritual de împărtășanie dezvoltat prin îmbinarea slujbei Vecerniei cu unele elemente ale Sfintei Liturghii. Cu toate că nu se aduce jertfă cea fără de sânge și nu se sfințesc darurile de pâine și vin, ea poartă denumirea de Liturghie deoarece în cadrul ei are loc împărtășirea cu Sfintele Taine.

Este o slujba specifică Postului Mare și poate fi oficiată în zilele de peste săptămâna, cu excepția zilelor aliturgice, a sărbătorii Bunei Vestiri și a Joii și Sâmbetei Mari.

⏩  Metanie

Metania (μετάνοια, ἡ – pocăînță, îndreptare, căință) este un gest ritual care însoțește rugăciunea, o îngenunchere și o ridicare (alternate) însoțite de semnul crucii (închinare) și de adâncă plecăciune până la pământ. Simbolic, metania, că și simplă îngenunchere la rugăciune, este o mărturisire a căderii omului în păcât și ridicarea lui prin Iisus Hristos.

⏩  Pavecerniță

Pavecerniță, Dupacinarea sau Noptanda este slujba de seară, care se face în mănăstiri după cină, iar în bisericile de enorie, după Vecernie.

Pavecerniță Mare se oficiază în Postul Mare în fiecare zi, în afară de sâmbete și duminici, dar și în afară de zilele în care se face denie.

⏩  Păresimi

Paresimile, Postul Paștilor sau Patruzecimea, adică postul dinaintea Învierii Domnului, este cel mai lung și mai aspru dintre cele patru posturi de durata ale Bisericii Ortodoxe.

Abia în secolul al IV-lea, după uniformizarea datei Paștilor, hotărâtă la Sinodul I Ecumenic, Biserica de Răsărit a adoptat definitiv vechea practică, de origine antiohiana, a postului de șapte săptămâni, durata pe care o are și astăzi.

În primele trei secole, durata și felul postirii nu erau uniforme peste tot. Astfel, după mărturiile Sfântului Irineu, ale lui Tertulian, ale Sfântului Dionisie al Alexandriei s.a., unii posteau numai o zi sau două înainte de Pașți, alții trei zile, alții o săptămâna, iar alții mai multe zile, chiar până la șase săptămâni înainte de Paști.

Ultima dintre cele șapte săptămâni de post deplin, Săptămâna Sfintelor Patimi, nu era integrată în postul Paresimilor, ci se socotea aparte.

⏩  Pocăință

Pocăință – căință pentru păcatele săvârșite, regret pentru o fapta rea, o greșeală etc. Mărturisirea greșelilor și făgăduință de a se îndrepta, pentru a capătă iertare, postind și rugându-se, recunoașterea, de bună voie, a unei greșeli făptuite și hotărârea de a se îndrepta.

⏩  Post Negru

Postul negru înseamnă abținerea de la a mânca  ceva până după-amiază sau spre seară, ori chiar până a două zi. Acesta poate fi ținut de fiecare persoană în funcție de starea trupească a fiecăruia, pentru că unii pot posti mai mult, iar alții mai puțîn.

În mănăstirile noastre, în general, se practică acest post aspru în prima săptămâna a postului – primele patru zile – și apoi în Săptămâna Mare, sau Săptămâna Sfintelor Patimiri, înainte de Sfintele Pașți, după putință.

⏩   Prohod

Prohod, Prohodul Domnului – denumirea slujbei de înmormântare a Domnului, Denia din Vinerea Mare sau Vinerea Patimilor. Există și un Prohod al Maicii Domnului, care se cânta în seară de 14 august, înaintea praznicului Adormirii Maicii Domnului.

Generic, mai este numită prohod orice slujba de înmormântare. Prohodire înseamnă jelire, bocet, plângerea unei persoane care a murit.

⏩  Săptămâna Mare

Săptămâna Patimilor, a Pătimirilor sau Săptămâna Mare este perioada liturgică care începe cu Denia din Sfânta și Marea Luni și se încheie cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia din Sfânta și Marea Sâmbătă. Este ultima săptămâna din perioada Triodului.

Este cea mai veche perioada de post din istoria Bisericii. O perioada unică în Biserica, atât din punct de vedere liturgic cât și duhovnicesc. Se numește Săptămâna Mare pentru că de-a lungul ei se rememorează minunile mari și mai presus de fire și faptele neobișnuite ale Mântuitorului nostru.

⏩  Sfântul Aer

Sfântul Aer, Plascenita sau Sfântul Epitaf (din gr. ἐπιτάφιος compus din ἐπι = „pe, deasupra” și τάφιος = „mormânt”) este un obiect bisericesc de cult confecționat din pânză pe care se află reprezentată icoană Înmormântării Mântuitorului Hristos.

⏩  Triod

Cuvântul Triod provine din grecescul triodion, format din cuvintele „tria” = trei și „odi” = odă, adică cântare în trei ode/strofe. Triodul este perioada liturgică de la Duminică Vameșului și Fariseului și până în Sâmbătă Mare (înainte de Pașți), în total 10 săptămâni: Duminicile pregătitoare pentru post, Postul Mare, Săptămâna Patimilor.

⏩  Zile Aliturgice

Zile aliturgice, neliturgice sau nonliturgice – acele zile în care nu se oficiază Sfânta Liturghie: miercuri și vineri din Săptămâna albă; luni și marți din prima săptămâna a Postului Paștelui; Vinerea Mare sau a Patimilor; vinerea dinaintea Crăciunului și cea dinaintea Bobotezei, când aceste praznice cad duminică sau lunea și se oficiază slujbele Ceasurilor și Vecernia.

De regulă, în zilele aliturgice se postește cu ajunare deplină, iar faptul că nu se savârseste Sfânta Liturghie arată că, în primul rând, acestea sunt prilej de meditație profundă, de rugăciune.

⏩  Amin

 

(din ebraică amen = „așa să fie” sau „cu adevărat” - אָמֵן

) este o expresie liturgică care apare de 13 ori în Vechiul Testament (pentru prima dată în Cartea Numeri 5,21-22) și de 119 ori în Noul Testament, din care de 52 de ori în evangheliile sinoptice și de 25 de ori în Evanghelia după Ioan. Cuvântul Amin a fost moștenit din ebraică prin latină și greacă, prin mijlocirea arameicii. Cuvântul ebraic amin/amen pare a fi derivat din verbul „aman”, care înseamnă „a aprobă, a sprijini, a ajută”. Mai mult, amin este asociat cu cuvântul ebraic „emet”, sugerând astfel un sentiment de certitudine sau verificare. Amin este folosit pentru a arată că cineva este de acord, acord cu sau subliniază ceva pe care o altă persoană a spus înainte. În slujbe, rugăciuni, imnuri și texte religioase creștine, formează o formulă de concluzie care înseamnă „Așa să fie!”, „Adevărat!” Creștinismul grecesc timpuriu a luat-o din iudaism (apare încă în cele mai vechi scrieri religioase de mijloc), după primul capitol al Coranului și la sfârșitul rugăciunii.

sursa:basilica.ro

❇

❇❇

❇❇❇

❇❇

❇