RUGACIUNE a Sfantului Antim Ivireanul catre MAICA DOMNULUI

 In aceasta zi, pomenirea Sfantului Ierarh Martir Antim Ivireanul, mitropolitul Tarii Romanesti. 27 - IX

†

RUGACIUNE a Sfantului Antim Ivireanul catre Maica Domnulu.

   STAPANA de DUMNEZEU NASCATOARE, imparateasa cerului si a pamantului, cinstea si slava crestinilor, ceea ce esti mai inalta decat cerurile si mai curata decat soarele, FECIOARA PreaLaudata, nadejdea celor pacatosi si linistea celor loviti de valurile vietii, cauta asupra poporului tau, vezi mostenirea ta, nu ne lasa pe noi, pacatosii, ci ne pazeste si ne scapa de viclesugurile diavolului, ca ne-au impresurat intristarile, nevoile si rautatile. 

Da-ne mana de ajutor, FECIOARA, ca pierim. Indura-te de noi, ca pe tine te avem ajutatoare si la tine nadajduim sa-L imblanzesti pe FIUL tau cu rugaciunile tale PreaPuternice si nebiruite, ca sa-Si intoarca spre noi mila SA cea bogata. Si pe toti sa ne invredniceasca a ne pastra viata cinstita si fara de prihana, pentru ca noi cu o gura si cu o inima pe EL pururea sa-L marim, iar tie sa-ti graim: 

Bucura-te, ceea ce esti plina de har, DOMNUL este cu tine!

Amin

 SFANTUL IERARH ANTIM IVIREANUL (c.1650–1716) era de loc din Iviria. Parintii, Ioan si Maria, i-au pus din botez numele de Andrei. Ajungand din tinerete rob la turci a stat multi ani in Constantinopol, invatand limbile greaca, araba si turca si mestesugul sculpturii, picturii, broderiei.

In aceasta zi, pomenirea Sfantului Ierarh Martir Antim Ivireanul, mitropolitul Tarii Romanesti. 27 - IX

 Vistierie de daruri, ca un pom rasadit langa izvoarele apelor, acest trimis al lui Dumnezeu pamantului romanesc din indepartata Ivirie (Georgia), nu a ingropat nici un talant din cati i-au fost daruiti de Dumnezeu si pe toti, ca o sluga buna si credincioasa, i-a inmultit.

 Insemnandu-l la botez cu numele Sfantului Apostol Andrei, parintii sai, loan si Maria, l-au crescut in evlavie si dreapta credinta. Ocrotit fiind de Bunul Dumnezeu in robia turceasca in care a cazut, tanarul Andrei isi arata - de timpuriu - ascutimea mintii, deprinzand cu usurinta limbile greaca, turca, slava veche, araba, iar mai tarziu si limba romana. Dupa marturiile vremii, se pare ca dupa ce a scapat din robia turceasca, a trait in preajma Patriarhiei de la Constantinopol unde a invatat arta sculpturii in lemn, pictura si broderia.

 Catre anul 1690, evlaviosul voievod, Sfantul Martir Constantin Brancoveanu il aduce la Bucuresti unde, dupa ce invata mestesugul tiparului in tipografia domneasca, se muta la manastirea Snagov unde intemeiaza o noua tipografie. A tiparit si a supravegheat cu neobosita ravna, in migǎloasa indeletnicire, scotand din tiparnitele pe care le-a indrumat 63 de carti, din care 38 lucrate de el insusi, in diferite limbi: romana, greaca, araba, georgiana.

 Pentru virtutile si viata sa curata, a fost ales mai intai staret la manastirea Snagov, apoi episcop la Ramnic si nu mult dupa aceea, mitropolit al Tarii Romanesti. Cu ajutorul si harul lui Dumnezeu cel Atotputernic, cu blandete si necrutand nici o osteneala, si-a pastorit clerul, calugarii si credinciosii carora le-a ridicat noi sfinte lacasuri sau le-a reinnoit pe cele stricate de vreme. Marturie despre aceasta lucrare sta ctitoria sa, manastirea Antim din Bucuresti, cu hramul Tuturor Sfintilor pe care, cu darurile pe care i le-a harazit Dumnezeu, a zidit-o, impodobind-o cu alese sculpturi si a inzestrat-o cu tipografie. O alta lucrare laudabila a Marelui lerarh a fost infiintarea de scoli pentru copiii celor saraci in care invatamantul era fara plata.

 Smerit si convins fiind ca numai datorita Milostivului Dumnezeu a ajuns vas ales lucrarii dumnezeiesti, Sfantul Parinte lerarh Antim priveghea cu osardie si fara de lene, ziua si noaptea si in tot ceasul, pentru folosul si spasenia tuturor de obste, invatandu-i si indreptandu-i pe toti cu frica lui Dumnezeu pe calea cea dreapta. Podoaba a carturarilor si dulce graitor al intelepciunii dumnezeiesti in graiul romanesc, Sfantul Ierarh Antim a adapat poporul insetat de credinta prin cuvantul sau de invatatura, lasand Bisericii noastre marele tezaur literar si teologic cuprins in Didahiile si predicile sale.

 Nesocotindu-i-se toate cate cu harul lui Dumnezeu a izbandit, Sf. Ierarh Antim, pe nedrept a fost departat de toata lucrarea si ordinea arhiereasca si dezbracat de harul divin si scos din catalogul arhieresc. Osandit a fost cu exilul si pus a fost sub paza necredinciosilor ostasi turci care, l-au chinuit foarte, pana la moarte, prin taierea capului pe care apoi l-au aruncat in apele Tungiei, un afluent al raului Marita, in sudul Dunarii. Asa s-a savarsit de moarte muceniceasca Parintele si Mitropolitul Antim al Tarii Romanesti, a carui pomenire ramane inscrisa pentru vesnicie in cartea Bisericii si neamului romanesc.