Arătarea DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS, după Înviere

  Arătarea DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS, după Înviere

†

     În textele Sfintei Scripturi sunt prezentate unsprezece apariții ale DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS înviat din morți, dintre care zece au avut loc în intervalul dintre Înviere și Înălțare, iar una, după Cincizecime. Unele dintre aceste apariții sunt descrise în amănunt, iar altele sunt numai pomenite. Mai trebuie evidențiat că nu sunt descrise toate de aceiași Evangheliști, adică nu sunt amintite toate cele unsprezece apariții într-o anumită Evanghelie, ci o parte sunt amintite de către unii Evangheliști, iar cealaltă parte, de alții.

  Cu siguranță, au mai existat și alte aparițîi ale DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS. Acest fapt rezultă din cuvântul Sfântului Evanghelist Luca, ce este cuprins în Faptele Apostolilor: …cărora S-a și înfățișat pe Sine viu după patimă Să prin multe semne doveditoare, arătându-li-Se timp de patruzeci de zile și vorbind cele despre Împărăția lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 1, 3).

 Lucrul acesta era firesc să se întâmple pentru că, pe de o parte, DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS a vrut să-i mângâie pe ucenici, iar pe de altă parte, a dorit să îi pregătească pentru Înălțarea Să, dar și pentru venirea Preasfantului Duh.

Aparițiile DOMNULUI nostru Iisus HRISTOS după Înviere :

↪  Lui Simon Petru (I Cor. 15, 5-8; Luca 24, 35-51).

↪  Mariei Magdalena (Marcu 16, 9-11; loan 20, 11-18).

↪  Femeilor mironosițe (Matei 28, 9-10).

↪  Celor doi ucenici care mergeau spre Emaus (Marcu 16, 12-13; Luca 24, 13-15).

↪  Celor zece Apostoli, atunci când Toma nu era de față (Marcu 16,14; Luca 24, 36-43; Ioan 20, 19-25).

↪  Celor unsprezece ucenici, atunci când Toma era de față (Ioan 20, 26-29).

↪  Celor șapte Apostoli, pe Marea Tiberiadei (Ioan 21, 1-23).

↪  Celor unsprezece din Galileea (Matei 28, 16).

↪  Apostolilor în Betania, atunci când S-a înălțat la cer (Marcu 16, 19-20; Luca 24, 50; Fapte 1, 6-11,1 Cor. 15, 7).

↪  Lui Iacov, rudă Domnului (I Cor. 15,7).

↪  Sfântului Apostol Pavel (I Cor. 15, 8-9).

   Aceste apariții ale DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS de după Învierea Să din morți sunt consemnate în Noul Testament. Există totuși multe alte exemple de sfinți care s-au învrednicit să-L vădă ei înșiși pe DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS. De altfel, Biserica Ortodoxă, care este Trupul înviat al DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS, ne oferă experiență Învierii. Referindu-se la rugăciunea.

 Învierea DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat.

  Sfântul Simeon Noul Teolog învață că, prin această rugăciune, nu ne referim numai la Învierea pe care au văzut-o ucenicii. Cu alte cuvinte, nu este vorba despre o simplă mențiune istorică, ci mai ales despre Învierea, sau mai bine zis, despre DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS înviat din morți, pe Care Îl vedem în Biserica. Nu spunem:

 Crezând în Învierea DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS.

 ci

 Învierea DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS văzând.

  Desigur, sunt mulți cei care cred în Înviere, dar mai sunt și alții, chiar dacă puțini, care Îl văd în tot ceasul pe DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS înviat, îmbrăcat în lumina 

Și strălucind cu strălucirea nestricăciunii și a Dumnezeirii

 căci cu adevărat, Învierea DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS „este învierea celor de pe pământ”. Așadar, unii sunt martori „auditivi” ai Învierii DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS, iar alții sunt martori „vizuali”. Cei din a două categorie sunt, prin excelență, martorii Învierii DOMNULUI IISUS.

  În continuare, vom analiză unele aspecte referitoare la aparițiile DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS de după Învierea Să, mai ales la cele care au o mai mare legătură cu temele hristologice pe care le dezvoltăm aici.

Femeile au fost primele care L-au văzut pe DOMNUL HRISTOS Înviat

   Faptul că femeile mironosițe au fost primele care L-au văzut DOMNULUI IISUS HRISTOS înviat din morți are o semnificație deosebită. Înspăimântați de ceea ce se petrecuse, Apostolii s-au ascuns într-o casă, în vreme ce femeile, pline de dragoste, de căldură sufletească și de bărbăție, s-au dus la mormânt încă dinainte de a se ivi zorile pentru că să ungă Trupul DOMNULUI IISUS cu miresme. Nu le-a fost frică nici de întuneric, nici de singurătate și nici de soldați. Această înseamnă că, pentru a se învrednici să-L vadă pe DOMNULUI IISUS HRISTOS înviat, omul are nevoie de dragoste și de bărbăție.

  După cum spune Sfântul Grigorie Palama, faptul că DOMNUL HRISTOS S-a arătat mai întâi femeilor mironosițe are un profund înțeles teologic. Învață că Învierea DOMNULUI este înnoirea și învierea firii omenești, rezidirea și reîntoarcerea la viață fără de moarte pe care a avut-o primul Adam. După facerea să, primul Adam a fost văzut mai întâi de femeie, care a fost zidită imediat după Adam, pentru că în acel ceas nu mai era nimeni altcineva care să îl vadă. În egală măsură, pe noul Adam nu L-a văzut nimeni atunci când a ieșit din mormânt, dar mai târziu, prima dată a fost văzut de femei.

  Așadar, mironositele au devenit evangheliste ale Evangheliștilor și apostoli ai Apostolilor. Acest fapt are o deosebită însemnătate. Eva a fost aceea care a adus lui Adam vestea căderii, iar acum, tot femeia este cea care aduce Apostolilor vestea Învierii. În acest fel s-a făcut reașezarea firii femeiești pe locul avut înainte de păcat.

 Nimeni nu o mai poate învinui acum pe femeie de încălcarea poruncii și de cădere.

 Nichita Talcuitorul face și alte observațîi în legătură cu numele femeilor mironosițe. Aceste nume înfățișează trăsăturile personale ale acestora și ne arată felul în care trebuie să trăim și drumul pe cărei trebuie să-l urmăm pentru a-L vedea pe DOMNUL HRISTOS înviat din morți.

  Maria Magdalena, din care DOMNUL HRISTOS a scos șapte duhuri necurate, simbolizează acel suflet care se curată de aluatul diavolului prin supunerea față de poruncile evanghelice.  

 Salomeea, al cărei nume înseamnă pace, reprezintă omul care a dobândit pacea interioară prin biruirea patimilor, care a supus trupul sufletului și a primit lumina cunoștinței prin vederea de Dumnezeu și prin înțelegerea adancimilor duhovnicești. 

 Ioana, al cărei nume înseamnă porumbiță, simbolizează sufletul fără răutate și plin de virtuți, care a scăpat prin blândețe de orice patimă și care izvorăște înțelesuri pline de discernământ duhovnicesc. Atunci când omul se distinge prin aceste stări duhovnicești și se apropie de mormântul inimii sale, el vede dându-se la o parte piatră indiferenței și a tulburării cugetului, iar îngerii, care reprezintă conștiința să, îi vestesc că a înviat în el gândul virtuții și al cunoștinței care fusese mort și, mai mult decât atât, omul se va învrednici să vadă arătarea în inima să a lui Dumnezeu Cuvântul Însuși, fără că această apariție să mai fie o preinchipuire sau un simbol.

  În concluzie, pentru a se învrednici de închinarea în față DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS înviat din morți și de auzirea „cuvântului învierii”, omul are nevoie de curățire interioară.

  PREASFÂNTA NĂSCĂTOARE este prima care L-a văzut pe DOMNUL nostru IISUS HRISTOS Înviat

În troparele Bisericii, se spune că vestea Învierii DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS a fost dusă la PREASFÂNTA NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU de îngerul DOMNULUI.

Îngerul a strigat celei pline de har: CURATĂ FECIOARA, bucură-te; iarăși zic: Bucură-te, că FIUL tău a înviat a treia zi din mormânt.

  Desigur, din textele evanghelice nu rezultă clar că Maică Domnului L-a văzut pe Hristos înviat. Există însă fraze care se referă la „cealaltă Marie”. Sfântul Evanghelist Matei scrie: 

 După ce a trecut sâmbătă, când se lumina de ziua întâi a săptămânii (duminică), au venit Maria Magdalena și cealaltă Marie, că să vadă mormântul (Matei 28,1). 

 De asemenea, în altă parte, se vorbește despre Maria lui Iacov (Luca 24, 10). Talcuind aceste situații, Sfântul Grigorie Palama spune că este vorba despre MAICĂ DOMNULUI, care a venit prima la mormânt. Ea a aflat de la început din gură Arhanghelului Gavriil că FIUL ei a înviat, după care L-a văzut pe ACESTA, și numai ea s-a învrednicit să-I cuprindă picioarele cu mâinile sale.

   Așa cum afirmă Sfântul Grigorie Palama, era drept și corect că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu să fie prima care să afle vestea Învierii și prima care să-L vadă pe Hristos înviat. Desigur, acest lucru are legătură și cu faptul că MAICĂ DOMNULUI ajunsese la o mare curatie, pentru că de mic copil trăise indumnezeirea.

  Faptul că Sfinții Evangheliști au evitat să spună direct că prima care L-a văzut pe Hristos a fost PREASFÂNTA NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU are o motivație importantă, după cum afirmă Sfântul Grigorie Palama, pentru că ei nu au vrut să dea necredincioșilor prilej de a pune la îndoială învierea, de vreme ce această a fost constată de MAICĂ DOMNULUI HRISTOS.

  MAICĂ DOMNULUI a fost ultima care a plecat de lângă Cruce. Tot ea a fost și prima care s-a dus la mormânt că să ungă cu miresme TRUPUL LUI HRISTOS. Acest fapt s-a petrecut nu numai pentru ea era MAICĂ LUI, dar și datorită stării ei duhovnicești înalte, pentru că cei care au vedere de DUMNEZEU într-un grad ridicat au o cunoștință mai mare și o dragoste mai desăvârșită.

Arătându-Se ucenicilor, DOMNUL IISUS HRISTOS le-a împărțit daruri.

  Începând din ziua Învierii au avut loc mai multe apariții ale DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS. Între acestea au fost arătarea în față ucenicilor care se aflau închiși într-o casă, atunci când Sf. Apostol Toma nu era printre ei, și cea din duminică următoare, după opt zile, când era de față și Sf. Apostol Toma (Ioan 20, 19-29). 

 Arătându-Se ucenicilor, DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS le-a împărțit daruri. Primul dar a fost pacea, iar al doilea a fost Duhul Sfânt spre iertarea păcatelor. Nimeni nu poate da ceva din ceea ce nu are. Această înseamnă că, fiind DUMNEZEU, HRISTOS este izvoratorul păcii, pentru că pacea este energia (harul) DUMNEZEULUI TREIMIC. Prin întruparea și prin jertfă Să, El a făcut pace între cele cerești și cele pământești, între îngeri și oameni, între oameni și DUMNEZEU, între oameni și întreagă zidire și desigur, a revărsat pacea peste toate energiile sufletești. De asemenea, El a dat Duh Sfânt, deoarece Duhul Sfânt Se odihnește în FIUL. Persoanele Sfintei Treimi au comuniune și unire în ființă și în energie, pentru că sunt de o gândire, de o fire și de o putere. Duhul Sfânt purcede din TATĂL, dar este împărtășit prin FIUL.

  Ne putem pune întrebarea: care este diferența dintre darul Duhului Sfânt de după Înviere și pogorârea Duhului Sfânt asupra ucenicilor din ziua Cincizecimii? Cunoaștem faptul că ucenicii au primit Duh Sfânt în ziua Cincizecimii. În aceste condiții, cum putem oare spune că DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS le-a dat Duh Sfânt imediat după Învierea Să?

  Sfântul Grigorie Teologul învață că, fără nici o îndoială, aici este vorba despre o intensitate diferită a lucrării Duhului Sfânt. Duhul Sfânt era în permanentă unit cu Fiul.

  Însăși întruparea FIULUI, că și întreagă SĂ lucrare, s-a făcut prin împreună-lucrarea celei de-a TREIA PERSOANE A SFINTEI TREIMI. Prin urmare, Duhul Sfânt lucra în ucenici atât cât puteau ei să îl încapă, adică fie „slab”, fie „cu mai multă putere”, fie „desăvârșit”.

  Înainte de Patimă DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS, DUHUL SFÂNT lucra în ucenici „slab”, după puterea pe care aceștia o primiseră, de a alungă duhurile și de a vindecă bolile. În timpul în care ucenicii Îl urmau pe DOMNUL IISUS HRISTOS, ei se curateau prin lucrarea DUHULUI SFÂNT. Mai apoi, însă, adică după Înviere, DUHUL SFÂNT a lucrat cu mai multă intensitate, că „o împărtășire mai sfânta”. Motivele pentru care DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS le-a dat ucenicilor DUH SFÂNT imediat după Înviere au fost două. 

1. Mai întâi, El a vrut să-i pregătească pe aceștia pentru marea împărtășire cu DUHUL SFÂNT din ziua Cincizecimii, deoarece nimeni nu se poate împărtăși într-o măsură mai mare din DUHUL SFÂNT dacă nu este pregătit corespunzător. 

2. În al doilea rând, acest dar al DUHULUI SFÂNT avea legătură cu iertarea păcatelor, nu cu împărtășirea din DUHUL SFÂNT. Potrivit învățăturii Sfântului Grigorie Palama, împărtășirea din DUHUL SFÂNT nu este același lucru cu iertarea păcatelor prin HARUL DUHULUI SFÂNT. Abia în ziua Cincizecimii, pregătiți fiind duhovnicește, ucenicii au primit marele dar și s-au făcut mădulare ale TRUPULUI înviat al DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS. În ziua Învierii, DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS nu Se află încă în ucenicii Săi, dar în ziua Cincizecimii, aceștia s-au făcut MĂDULARE ALE TRUPULUI LUI HRISTOS.

DOMNULUI IISUS HRISTOS S-a arătat Sf. Apostolului Toma când acesta a devenit pregătit

  Atunci când a avut loc prima arătare a lui DOMNULUI IISUS HRISTOS către ucenicii Săi, Sfântul Apostol Toma nu era de față. Cu toate acestea, și el s-a învrednicit de vederea DOMNULUI IISUS HRISTOS după opt zile, adică în duminică următoare (Ioan 20, 24-30).

  După cum spune Sfântul Grigorie Palama, de obicei DOMNULUI IISUS HRISTOS Se arată ucenicilor atunci când aceștia erau strânși laolaltă. De aceea, nefiind de față, Sf. Apostol Toma nu a putut să-L vadă și el. În duminică următoare însă, atunci când se află printre ceilalți, s-a învrednicit și el să aibă parte de această mare experiență. Prin urmare, suntem sfătuiți să nu lipsim de la întâlnirile de duminică, pentru că să nu pățim și noi ceea ce a pățit Sf. Apostol Toma.

  Există o motivație profundă pentru care Sf. Apostol Toma nu s-a învrednicit să-L vadă pe DOMNULUI IISUS HRISTOS din prima zi. Așa cum tâlcuiește Cuviosul Teofilact, Sf. Apostol Toma era șovăitor și consideră imposibilă Învierea DOMNULUI HRISTOS. Așadar, el nu ajunsese încă la o asemenea stare duhovnicească încât să-L vadă pe DOMNUL și DUMNEZEUL nostru IISUS HRISTOS înviat. Anterior, am subliniat faptul că DOMNUL HRISTOS Se arată celor care se găseau într-o stare duhovnicească corespunzătoare, pentru că arătarea SĂ să reprezinte pentru ei mântuire, nu iad. Se pare însă că Sf. Apostol Toma nu ajunsese încă la maturitatea duhovnicească cerută de o asemenea împărtășire.

  De altfel, faptul că DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS a întârziat o săptămâna până să i Se arată Sf. Apostol Toma, a însemnat că i-a lăsat acestuia timp pentru a se pregăti. DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS a amânat apariția în față Sf. Apostol Toma „pentru că să fie învățat de ceilalți ucenici, iar cele auzite să-l facă mai râvnitor și, în viitor, să-l facă mai credincios” (Cuviosul Teofilact). Așadar, a fost nevoie de o săptămâna întreagă pentru că Sf. Apostol Toma să primească de la ceilalți ucenici învățătură trebuincioasă și pentru că să afle cele petrecute în legătură cu arătarea DOMNULUI IISUS HRISTOS, astfel încât să se aprindă în el o mare râvna, dar și să se pocaiasca pentru necredință să, iar arătarea DOMNULUI IISUS HRISTOS să îi fie spre mântuire.

  După ce Sf. Apostol Toma s-a pregătit în mod corespunzător, în momentul apariției DOMNULUI IISUS HRISTOS, el s-a făcut teolog și a mărturisit: 

DOMNUL meu și DUMNEZEUL meu (Ioan 20, 28)

  Aceste cuvinte arată certitudinea să privind cele două firi ale DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS unite într-un singur ipostas, pentru că DOMN desemnează firea omenească, iar DUMNEZEU, pe cea dumnezeiască, și amandoua aceste firi sunt unite în DOMNUL și DUMNEZEUL înviat din morți (Cuviosul Teofilact).

  Așadar, Sf. Apostol Toma nu a fost necredincios în sensul ateismului, ci în sensul că nu era în stare să primească credință prin vederea de DUMNEZEU. Pentru multă vreme, el s-a aflat la treaptă credinței „din auzite”, dar după aceea a ajuns la credință ce se naște din vederea de DUMNEZEU. Există așadar o mare diferența între ateu, care este un om împotriva lui DUMNEZEU, și cel necredincios sau cel ne'ncrezator, care își are credință din auzite, nu din vederea de DUMNEZEU.

Pe Marea Tiberiadei Ioan L-a recunoscut pe Domnul și Petru a alergat către El

  Una dintre aparițiile DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS în față ucenicilor s-a făcut pe Marea Tiberiadei, în ceasul în care aceștia pescuiau în larg (Ioan 21,1-14). Nu vom expune aici faptele legate de această apariție și nici felul în care DOMNULUI IISUS HRISTOS S-a arătat, ci vom sublinia numai câteva aspecte interesante.

1.  Primul aspect este că ucenicii nu L-au recunoscut pe DOMNULUI IISUS HRISTOS: „dar ucenicii n-au știut că este Iisus”. Acest lucru se explică prin faptul că, în realitate, aparițiile DOMNULUI nu sunt numai prezența Acestuia, ci reprezintă adevărate revelații dumnezeiești. Sfântul Evanghelist Ioan spune limpede: 

 După acestea, DOMNULUI IISUS HRISTOS S-a arătat iarăși. 

 HRISTOS DUMNEZEU Se arată pe Sine Însuși atunci când voia. Asemenea apariții sau transformări ale DOMNULUI IISUS HRISTOS au fost multe, atât înainte, cât și după Înviere.

2.  Al doilea aspect este că apariția DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS se face în funcție de starea duhovnicească a oamenilor. Astfel, după pescuitul minunat, primul care L-a recunoscut pe DOMNUL IISUS HRISTOS, a fost Sf. Apostol Ioan, iar acesta i-a spus și Sf. Apostol Petru: Și a zis lui Petru ucenicul acela pe care-l iubea DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS: 

 DOMNUL este!

  Iar atunci, Sf. Apostol Petru și-a încins haina și s-a aruncat în apă pentru că să ajungă mai repede la DOMNULUI HRISTOS. De aici, vedem că ucenicul pe care îl iubea IISUS HRISTOS și care este expresia vederii de DUMNEZEU Îl recunoaște pe DOMNULUI IISUS HRISTOS, în vreme ce Sf . Apostol Petru, care se găsea încă la treaptă faptuirii, tocmai din cauza lepadarii și a stării de pocăînță în care se află, aleargă către DOMNUL IISUS HRISTOS. Sfântul Grigorie Palama spune că Ioan era „mult mai pregătit decât toți ceilalți pentru a primi cunoștință dumnezeiască”, în vreme ce Sf . Apostol Petru era „mai grabnic în fapta decât toți”. Așadar, Sf. Apostol Ioan era la treaptă teoriei, în vreme ce Sf. Apostol Petru era sârguincios spre practică. Acest lucru arată că teoria îl recunoaște pe DUMNEZEU, iar practică urmează teoriei. Câteodată, se manifestă mai întâi practică, după care urmează teoria, iar alteori, teoria – care naște cunoștință – este urmată de practică.

3. Al treilea aspect are legătură cu faptul că, atunci când au venit pe țărm, ucenicii au văzut „ jar pus jos și peste pus deasupra și pâine ”. După cum spune Sfântul Grigorie Palama, cuvântul anthrakiarf desemnează în realitate un fel de piele pe care drumeții o așezau jos, în loc de masă. Așadar, ucenicii au văzut un peste care nu a fost pescuit din lac, ci a fost creat din nimic, alături de o pâine. Faptul că i-a chemat să pranzeasca și că le-a dat El însuși să mănânce arată că El este Cel care va dărui desfătarea ce va să fie după ce Apostolii vor prinde pești în mrejele lor, prin propovaduire și prin strângerea tuturor laolaltă întru credință cea adevărată.

Mitropolit Hierotheos Vlachos
sursa:crestinortodox.ro