DOCUMENTAR / Prabusirea Constantinopolului 1453

   DOCUMENTAR  / Prabusirea CONSTANTINOPOLULUI 1453 - Razboaiele Otomane

†

   Ar fi bine sa stim ce s-a intamplat istoric in acest caz, pentru ca acest eveniment a schimbat fundamental istoria crestinismului si a intregului continent.  In documentar arata contextul geopolitic si cum a avut loc picarea Constantinopolului.

    Imperiul Otoman a incercat asedierea Constantinopolului si sa puna capat Imperiului Bizantin de 6 ori! Asediile au fost intrerupte de cruciade, razboaie civile, rebeliuni si invazia lui Timur. Cu toate acestea, la mijlocul sec XV, otomanii si-au consolidat teritoriul si, au intrat intr-o perioada de stabilitate interna. Urmatorul asediu al Constantinopolului era iminent. In 1444, sultanul Murat al II-lea a invins cruciatii europeni la batalia de la Varna. Regele Poloniei si Ungariei, Vladislav, a fost ucis in timpul bataliei. Asta a dus cele mai puternice state din Europa Centrala intr-o criza. Totusi, otomanii aveau rezistenta de la domnitorul albanez Skanderbeg si Voievodul Transilvaniei, Ioan Hunyadi. Acestia au trimis scrisori catre Papa si imparatii Europei chemandu-i la o alta cruciada, dar din moment ce nimeni nu era dispus, activitatea sa se limita la raidul pe teritoriul otoman. Skanderbeg era anterior un stat otoman, Murad a trimis 3 expeditii punitive impotriva lui. dar toate 3 armate au fost atacate si infrante de fortele albaneze.

   Intre timp, sultanul are razvratiri minore in cadrul Imperiului si o campanie impotriva despotatului Morea in 1446. In timpul campaniei din Grecia, Murat i-a fortat pe Morea si pe viitorul imparat bizantin, Constantin al XI-lea sa devina vasal si sa plateasca tribut. Ataca Skanderbeg, iar Murad castiga o victorie minora la batalia de la Svetigrad in 1448, dar urmarirea fortei de gherila de la Skanderberg a fost imposibila si dupa Murad s-a intors la Edirne. Intre timp, Hunyadi pregatea o alta cruciada. In septembrie 1448, are o armata de 30.000 de soldati si a inceput o campanie noua. Spera ca despotul Serbiei, Đurađ Branković se va alatura lui dar era un stat otoman si a refuzat, si au fost perchezitionate teritorii sarbe. Murad stia si a inceput sa miste armata pentru a impiedica Skanderbeg si Hunyadi sa-si alature fortele. Ulterior nu e clar, dar in octombrie, Hunyadi s-a mutat in Kosovo pentru a astepta pe Skanderbeg. Unii sustin ca acesta din urma a fost blocat de Đurađ. Altii cred ca garnizoanele otomane au incetinit forta albaneza.

  Dar, pe 17 octombrie, sultanul si cei 50 000 de soldati ai sai au ajuns unde a avut loc prima batalie la Kosovo dintre Lazar si Murad I. In prima zi a bataliei, fortele maghiare, poloneze, valahiene si moldovenesti au atacat turcii dincolo de frontiere cu trupele blindate dar, au fost impinsi inapoi. Hunyadi a incercat sa foloseasca cavaleria usoara pentru a ataca flancurile otomane in timpul noptii, dar calaretii otomani au interceptat si au respins cruciatii. In a doua zi, Murad a ordonat flancurile sa se retraga si l-a inselat pe Hunyadi. Trupele sale au atacat centrul otoman si au reusit sa impinga inapoi infanteria lumii otomane. Ienicerii au oprit avansul cruciatilor langa pozitia sultanului. Flancurile otomane s-au intors la lupta si au inconjurat fortele lui Hunyadi. Liderul armatei cruciate a reusit sa fuga, dar jumatate din trupe au fost ucise, in timp ce otomanii au pierdut aprox 5.000 de oameni. Batalia a sigilat soarta poporului balcanic pentru urmatoarele secole. Skanderbeg a continuat rezistenta, impotriva lui nu au avut succes.

  Drumul catre Constantinopol era acum deschis. A murit Murad al II-lea si fiul sau Mehmed al II-lea a venit la putere in 1451. Scopul sau era de a lua capitala bizantina Constantinopolul nu era orasul care a mai fost. Numarul total al populatiei era acum 50.000 – 100.000 si pamanturile dintre ziduri erau goale si folosite pentru agricultura. Imparatul bizantin Constantin al XI-lea controla un mic teritoriu de-a lungul coastei si a trebuit sa dea un omagiu sultanului otoman. Mehmed a semnat tratate cu Venetia, Genova si Ungaria pentru a se asigura ca nu il ataca. O noua revolta a Karamanidilor i-a permis sa intre in Anatolia si sa-si consolideze puterea in regiune. Constantin spera sa puna capat practicii de a aduce un omagiu sultanului si a amenintat ca il va sprijini pe varul lui Mehmed, Orhan, in revendicarea tronului otoman. Motiv lui Mehmed de a declara tratatul lor anterior nul si neavenit. Otomanii au inceput sa se pregateasca pentru razboi.

  Aprilie 1452, sultanul a ordonat sa ridice o cetate numita Rumelihisarı la capatul nordic al Bosforului, sa impiedice navele sa ajute Constantinopolul de la Marea Neagra. Fortul a fost construit la sfarsitul lunii august. Constantin a inceaput sa-si aduca oamenii in oras, stocarea proviziilor si cerea ajutorul statelor europene. Doar un contingent de nave venetiene si aprox 1000 de soldati mercenari condus de Giovanni Giustiniani, a venit sa ajute, in timp ce majoritatea monarhilor crestini au ignorat rugamintile. Otomanii au avut 100.000 de razboinici, 69 de tunuri si 126 de nave sub comanda generala a lui Mehmed II impotriva a 7 000 de trupe profesionale bizantine, dintre care 500 de otomani ai printului Orhan si o duzina de tunuri si 26 de nave. Peste 30.000 de localnici au fost adusi in lupta.

  Vasele bizantine si italiene erau mai bune in timp ce armele erau depasite. Unul dintre tunurile otomane era deosebit de mare si va juca un rol iconic in asediul viitor. Fiecare sectiune a zidului va fi comandata de unul dintre comandantii italieni Giustiniani fiind lider. In timp ce Constantin si Garda lui erau in Palatul Blachernae. Aparatorii au reparat zidurile si un lant a fost asezat peste Cornul de Aur pentru a impiedica otomanii sa atace peretii de la mare.

  Avangarda otomana a ajuns la zidurile Constantinopolului la 1 aprilie 1453 si a inceput sa faca tabara a doua zi. Sultanul a ajuns in oras pe 5 aprilie si a inceput sa se pregateasca. Tunurile otomane au fost instalate pe 6 pentru explozia zidurilor teodosiene, dar cu un efect redus. Tunurile erau masive si aveau nevoie de 3 ore pentru a se reincarca iar bizantinii au reusit sa repare pagubele facute peretilor. Pe 7, Sultanul a ordonat infanteriei si ofiterilor sa atace zidurile, dar aparatorii au respins cu usurinta otomanii. Din pacate pentru ei, tunurile mari au fost pierdute, cele mai mici nu au facut mari daune. Bizantinii au incercat atacuri pe 8 si 9, dar fara rezultate pozitive. Otomanii au inceput sa bata peretii orasului pe data de 11, iar bombardamentul a continuat pana la sfarsitul asediului. Pe 17, 18, turcii au avut atacuri noaptea, insa aparatorii s-au tinut pe pozitie.

  Pe apa, flota otomana nu a putut sa intre si sa se mute in Cornul de Aur. Nave venetiene au sosit si s-au alaturat aparatorilor pe 20 aprilie. Sultanul trebuia sa foloseasca o noua strategie. A mutat navele pe pamant langa colonia genoveza din Pera. Apoi puse la apa in Cornul de Aur din spatele lantului pe 28 aprilie. Constantin a trimis navele de foc dar au pierdut aceasta batalie. Constantin trebuia sa tina parte din trupele sale pe peretele din nord, si-a slabit apararea in alta parte. Unele tunuri bizantine au fost mutate in zona, dar nu au reusit sa apere navele aliate care trebuiau sa se intoarca in porturi. Echipajele lor s-au alaturat apararii. Pe 6 mai, tunurile otomane au reusit sa distruga Portile Constantinopolului si in timpul noptii, aproape au incalcat apararea din zona. Dar Giustiniani a sosit si a infruntat atacatorii.

  Pe 11 Mai, Poarta Caligara a fost distrusa turcii s-au mutat spre Palatul Vlachernae dar imparatul a reusit sa-i impinga inapoi Sultanul otoman a poruncit un atac total pe 29. Un bombardament masiv, urmat de un atac de infanterie usoara, dar, in ciuda avantajului numeric, nu au reusit sa ia zidurile de la Giustiniani. Artileria lui Mehmed a distrus o parte din porti si 3.000 de ieniceri au fost trimisi pentru a ataca. Bizantinii au reusit sa se apere inca o data, dar ienisarii au luat unul dintre turnuri si au plantat steagul otoman. In acest moment, Giustiniani a fost ranit grav. A fost o lovitura masiva pentru moralul aparatorilor si cand cateva sute de ieniceri au intrat in oras, apararea bizantina a cazut. Cetatenii si aparatorii au vrut sa urce la bordul navelor si sa paraseasca orasul.

Căderea Constantinopolului 1453

Războaiele Otomane DOCUMENTAR

  Sursele spun ca imparatul si ultimii gardieni au incercat un contraatac disperat, dar au fost ucisi. Astfel, ultimul Imparat Roman a murit alaturi de imperiul sau. Caderea Constantinopolului a marcat sfarsitul Erei Medii, a declansat urmatoarea faza a Renasterii, a inceput epoca descoperirii si a colonizarii, precum si secole de razboaie intre puterile europene si Imperiul Otoman, pe care le vom acoperi in viitor. sursa:chilieathonita.ro sursa foto:warfarehistorynetwork.com