Ce fel de urme lași? - O reflecție asupra dăruirii

   Omul sfânt s-au omul lumesc: o reflecție asupra dăruirii și primirii

†

   Omul sfânt adună durerea oamenilor și dă bucuria. Cel „sălbatic", adică omul lumesc, adună bucuria și dă durerea.

   În viața noastră de zi cu zi, suntem înconjurați de oameni care ne influențează într-un fel sau altul. Unii ne aduc pace și lumină, în timp ce alții, poate fără să-și dea seama, lasă în urmă tulburare și întristare. Diferența dintre aceștia se regăsește adesea în trăirea lor interioară și în modul în care aleg să se raporteze la ceilalți.

   Omul sfânt este cel care trăiește în lumina harului lui Dumnezeu. El nu doar că își poartă propriile greutăți cu răbdare și nădejde, ci primește cu dragoste și suferințele altora. Prin rugăciune, smerenie și compasiune, el transformă durerea celor din jur într-o bucurie vindecătoare. Acești oameni sunt o binecuvântare pentru lume, fiind călăuze spre mângâierea dumnezeiască.

   Pe de altă parte, omul lumesc, numit aici „sălbatic", caută în mod egoist să adune pentru sine tot ce poate aduce plăcere și satisfacție. Însă, în goana după bucurii efemere, el poate răni pe cei din jur, conștient sau nu. Dând prioritate propriului interes, omul lumesc ajunge să dăruiască durere, lăsând în urma sa goluri sufletești.

O chemare spre sfințenie

   Această distincție între cele două tipuri de oameni nu este menită să judece, ci să inspire. Ne invită să reflectăm asupra propriei noastre vieți: 

- Ce lăsăm în urma noastră? 

- Suntem noi cei care preiau poverile altora și oferim bucurie? 

- Sau, fără să ne dăm seama, contribuim la suferința celorlalți prin dorințele noastre egoiste?

   Sfințenia nu este un ideal imposibil de atins, ci o chemare a fiecărui creștin de a urma modelul lui Iisus Hristos. Prin iubire, iertare și dăruire de sine, putem deveni izvoare de pace și alinare pentru cei din jurul nostru.

Rugăciune pentru luminare și iubire

  Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne dea înțelepciunea de a deveni oameni sfinți, care adună durerea lumii și o preschimbă în bucurie prin harul Său. În această chemare se află adevărata noastră împlinire, pentru că doar iubind și dăruind devenim cu adevărat fericiți.

---

Tu ce fel de urme lași în viața celor din jur? Reflectă asupra acestui gând și lasă-l să îți ghideze pașii.

•  Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul

Aceasta este una dintre cele mai cunoscute rugăciuni, folosită în special în perioada Postului Mare:

   Doamne și Stăpânul vieții mele,
Duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie.
Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, slugii Tale.
Așa, Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu,
Că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin.

•   Rugăciuni din Psaltire

Psaltirea conține numeroase rugăciuni pentru luminare și apropierea de Dumnezeu. De exemplu, Psalmul 50 este o rugăciune de pocăință și cerere a milostivirii divine:

   Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.
Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine.
Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește.

•   Rugăciunea Sfântului Isaac Sirul despre iubire

Sfântul Isaac Sirul a scris despre iubirea desăvârșită:

   Iubește pe toți oamenii, chiar și pe cei care te urăsc, și nu avea ură în inima ta pentru nimeni. Rugăciunea pentru ceilalți te luminează și te umple de har. În iubirea desăvârșită vei afla lumina cea adevărată a lui Dumnezeu.

•   Rugăciuni din Canonul de Pocăință către Domnul nostru Iisus Hristos

Aceste rugăciuni cer iertare și luminare pentru a trăi în iubirea lui Dumnezeu:

   Luminează-mă, Doamne, cu lumina feței Tale celei dumnezeiești și nu mă părăsi în întunericul păcatelor mele.
Încălzește inima mea rece cu focul iubirii Tale și învață-mă să Te iubesc pe Tine mai mult decât orice pe lume.

•   Rugăciune personalizată inspirată de învățătura Sfinților Părinți

Doamne, Dumnezeul luminii și al iubirii,
Cel ce ai aprins în sufletele sfinților Tăi flacăra curată a dragostei de Tine și de aproapele,
luminează și întunericul inimii mele, ca să nu rătăcesc pe căile pierzării.

Luminează-mi mintea cu înțelepciunea Ta cea sfântă,
ca să cunosc voia Ta și să umblu pe calea mântuirii.
Curățește-mi inima de orice ură, mândrie sau deșertăciune,
și sădește în ea iubirea cea desăvârșită,
care nu caută ale sale, ci jertfește din dragoste pentru ceilalți.

Dă-mi, Doamne, harul să văd chipul Tău în fiecare om
și să răspund la răutate cu blândețe,
la ură cu iertare și la suferință cu mângâiere.
Ajută-mă să fiu lumină în lume, nu întuneric,
să împart bucurie, nu întristare,
și să adun pentru Tine roadele iubirii curate.

O, Izvorule al păcii și al vieții veșnice,
aprinde în mine dorul după Tine,
ca toată ființa mea să fie cuprinsă de dragostea Ta nemărginită
și să Te slăvesc în vecii vecilor. Amin.