Semnificația Duhovnicească a Darurilor Magilor la Nașterea Domnului

   Povestea magilor ne învață despre credința neclintită și darurile duhovnicești pe care trebuie să le aducem lui Hristos: aurul credinței noastre, tămâia rugăciunii curate și smirna vieții trăite în ascultare și iubire. Magii ne invită să urmăm steaua adevărului, să părăsim idolatria modernă și să ne închinăm singurului Dumnezeu adevărat. Aceasta este chemarea Bisericii: ca toți oamenii, indiferent de origine sau cultură, să vină la cunoștința mântuirii.

†

   Cei trei magi și darurile lor: un simbol al mântuirii universale

 

   Mulți dintre noi ne-am pus întrebarea: cine au fost magii care au venit să se închine Pruncului Hristos? De ce sunt ei menționați în Evanghelia după Matei și care este semnificația darurilor lor? Aceste întrebări și-au găsit răspunsuri înțelepte în interpretările Părinților Bisericii, dar și în omiliile și predicile contemporane.

Cine erau magii?

   Sfântul Apostol Matei este singurul Evanghelist care menționează sosirea magilor la Betleem, dar textul biblic nu ne oferă detalii despre numele, numărul sau statutul lor. Tradiția creștină, inspirată de darurile aduse – aur, tămâie și smirnă – a stabilit numărul lor ca fiind trei.

   Se crede că aceștia erau învățați și observatori ai cerului, probabil provenind din Persia, Babilon sau Arabia, locuri unde astrologia și studiul fenomenelor cerești erau practici avansate. Minunata stea care i-a condus la Ierusalim și mai apoi la Betleem a fost semnul prin care DUMNEZEU le-a descoperit nașterea Fiului Său.

Semnificația darurilor magilor

   Aurul, tămâia și smirna sunt mai mult decât simple ofrande. Ele simbolizează rolurile mesianice ale Pruncului Iisus Hristos, iar Părinții Bisericii ne oferă o interpretare profund duhovnicească a acestor daruri.

   Într-o omilie la Evanghelia după Matei, Sfântul Ioan Gură de Aur explică:   

 Magii nu numai că I s-au închinat lui Hristos, ci, deschizând vistieriile lor, I-au adus daruri; și daruri nu ca unui om, ci ca unui Dumnezeu.

Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel detaliază semnificația acestor daruri:

• Aurul simbolizează recunoașterea Pruncului ca Împărat al lumii, împărat al unei Împărății fără de sfârșit, prefigurată pe pământ de Biserica Sa.
• Tămâia este darul adus Marelui Preot veșnic, Cel ce Se va jertfi pe Sine pentru mântuirea lumii.
• Smirna, folosită în ritualurile de îmbălsămare, profetizează moartea și învierea Sa, arătând biruința vieții asupra morții.

Chemarea tuturor neamurilor la mântuire

   Magii de la Răsărit au un rol central în întreaga iconomie a mântuirii. Ei sunt primii reprezentanți ai neamurilor păgâne care se închină lui Hristos, marcând astfel începutul chemării universale la credință.

Sfântul Andrei Criteanul, în Canonul cel Mare, face referire la această chemare a magilor: 

   Hristos pe magi i-a mântuit, pe păstori i-a chemat, mulțimea pruncilor a făcut-o mucenici, pe bătrân l-a mărit și pe văduva cea bătrână. De la care n-ai râvnit, suflete, nici faptele, nici viața. Dar vai ție, când vei fi judecat!