Urmarea lui Hristos: O decizie de neclintit

   Evanghelia zilei ne cheamă să devenim ucenici autentici ai lui Hristos, făcând din El temelia vieții noastre. Aceasta implică o decizie conștientă, o lepădare de sine și o dăruire totală. Fie ca să fim “sarea pământului”, oameni care, prin viața lor, dăruiesc gust și sens lumii, slujind lui Dumnezeu cu dragoste și credincioșie.

†

  

Urmarea lui Hristos – Chemarea la Lepădare de Sine

 

   Evanghelia de astăzi, din Luca 14, 25-35, ne provoacă să reflectăm asupra chemării radicale a Mântuitorului Iisus Hristos, adresată tuturor celor care doresc să fie ucenicii Săi. Textul pare aspru în prima sa lectură: 

Dacă vine cineva la Mine și nu urăște pe tatăl său și pe mamă, și pe femeie, și pe copii, și pe frați, și pe surori, chiar și sufletul său însuși, nu poate să fie ucenicul Meu .

   La prima vedere, aceste cuvinte pot părea de neacceptat sau chiar contradictorii față de învățătura iubirii promovată de Domnul. Totuși, dacă privim mai adânc, vom înțelege că aici nu este vorba despre o ură literală, ci despre o prioritate absolută pe care trebuie să o acordăm lui Dumnezeu. Hristos nu cere să ne dezicem de iubirea față de familie, ci să fim gata să renunțăm la orice legătură care ar putea deveni un obstacol în calea urmării Lui.

A purta crucea și a calcula prețul uceniciei

   Mântuitorul folosește două exemple practice pentru a sublinia importanța unei decizii asumate și bine chibzuite în urmarea Sa. Zidirea unui turn și pregătirea pentru război implică un calcul atent al costurilor și resurselor. La fel, urmarea lui Hristos presupune o asumare totală, fără jumătăți de măsură. Creștinul este chemat să-și poarte crucea – simbol al sacrificiului personal și al lepădării de sine.

   Dar ce înseamnă concret să-și porți crucea? Este vorba despre acceptarea tuturor greutăților vieții într-un duh de credință și smerenie, dar mai ales despre renunțarea la atașamentele împotriva voii lui Dumnezeu. 

Oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate să fie ucenicul Meu

 – aceste cuvinte întruchipează chemarea la o viață într-o libertate interioară deplină, unde Dumnezeu este singura prioritate absolută.

Sarea care nu-și pierde gustul

   Parabola despre sare vine să întregească mesajul. Sarea – element esențial în viața zilnică – simbolizează consistența credinței noastre. Dacă sarea își pierde gustul, și creștinul care nu trăiește potrivit învățăturii lui Hristos devine lipsit de valoare. O credință „neactivă”, care nu se manifestă prin fapte și printr-o viață dedicată, este ca sarea strică: “Nici în pământ, nici în gunoi nu este de folos”.

Chemarea personală la ucenicie

   Cuvintele Mântuitorului ne provoacă să ne evaluăm viața: suntem noi dispuși să punem pe Dumnezeu pe primul loc? Este Hristos mai important decât confortul nostru, planurile personale sau chiar relațiile noastre de familie? Nu ni se cere să respingem familia sau să neglijăm responsabilitățile, ci să nu lăsăm nimic în locul lui Dumnezeu în inimile noastre.

   Această chemare nu este una ușoară, dar este singura cale către adevărata fericire și către viața veșnică. Hristos nu ne cere altceva decât ceea ce El însuși a trăit: lepădarea de sine, asumarea crucii și ascultarea desăvârșită de voia Tatălui.