Rugăciunea smereniei – Doamne, luminează-mi neputința

   Rugăciunea smereniei: „Doamne, sunt un prost...”

Îmi place o rugăciune care spune:

„Doamne, sunt un prost, și voi rămâne un prost de nu mă vei lumina Tu.
Și sunt slab și neputincios, de nu mă vei întări Tu.”

   Câte cuvinte simple, și totuși cât adevăr adânc ascund!
Omul care se recunoaște pe sine mic și neputincios înaintea lui Dumnezeu se află deja pe calea înțelepciunii.
Nu este o rugăciune a deznădejdii, ci a smereniei și a nădejdii.

   A-L ruga pe Dumnezeu să ne lumineze și să ne întărească înseamnă a recunoaște că singuri nu putem nimic, dar cu El — toate sunt cu putință.

   Când sufletul se smerește și zice „Doamne, nu pot fără Tine”, atunci harul lui Dumnezeu vine.
Și prostia omenească se transformă în înțelepciune, iar slăbiciunea — în putere.

„Căci puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune.”
(2 Corinteni 12, 9)

Să păstrăm această rugăciune în inimă și să o spunem cu simplitate, ca un copil care se încredințează Tatălui său ceresc.

❇

❇❇

❇❇❇

❇❇

❇