Singurătatea nu înflorește în camere goale, ci în inimile care L-au uitat pe Dumnezeu

    🌿 Singurătatea nu înflorește în camere goale, ci în inimile care L-au uitat pe Dumnezeu

    Singurătatea nu prinde rădăcini acolo unde este liniște, ci acolo unde nu mai e iubire. Ea nu se naște din tăcerea nopții, ci din lipsa unei priviri care să te vadă cu adevărat, din lipsa unei mâini care să-ți atingă sufletul cu bunătate.

Nu este durerea de a fi singur cea care frânge inima, ci povara de a fi nevăzut – chiar și atunci când ești printre oameni.

Dar Dumnezeu te vede.
El te cunoaște, te poartă și te numește pe nume. Nu ești o umbră pierdută printre mulțimi, ci o făptură iubită, pentru care Hristos S-a răstignit.

Când lumea te uită, El îți șoptește: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine” (Isaia 41,10).
Când nimeni nu te întreabă cum ești, El te așteaptă în taina rugăciunii, ca un Părinte care nu obosește să asculte.

Adevăratul leac al singurătății nu este doar prezența oamenilor, ci prezența lui Dumnezeu în inima ta.
Caută-L în liniște. În lumina unei lumânări aprinse. În rugăciunea spusă încet, printre lacrimi. În gesturile mici de bunătate.

Și atunci vei înțelege: nu ești nici uitat, nici nevăzut.
Ești ținut în palmele Lui, acolo unde nicio durere nu se pierde.

Învață să te odihnești în iubirea Lui.
Să îți amintești că ai voie să fii slab, pentru ca El să fie puternic în tine.
Să alegi oamenii care te apropie de cer, care îți ating sufletul cu curăție, și să te rogi pentru cei care te-au rănit.

Cercul tău nu trebuie să fie mare ca să fie luminos — două sau trei inimi unite în Hristos pot ține piept oricărei nopți.
Și dacă astăzi plângi, adu-ți aminte: Cel ce ți-a numărat lacrimile ți-a pregătit și mângâierea.

 Părintele Ioan Bădiliță

🙏 „Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită și mântuiește pe cei cu duhul smerit.” (Psalmul 33,19)

❇

❇❇

❇❇❇

❇❇

❇