Este bine să atingem sfintele moaște? Ce spune Biserica Ortodoxă și care este sensul acestui gest
Descoperă ce spune Biserica Ortodoxă despre atingerea sfintelor moaște și ce semnificație are acest gest al credinței.
Este bine să atingem sfintele moaște? O privire teologică și tradițională
În Biserica Ortodoxă, cinstirea sfintelor moaște este o practică veche, păstrată cu evlavie și înțeleasă ca o manifestare a credinței în lucrarea harului lui Dumnezeu prin sfinții Săi. Pentru mulți credincioși, atingerea sau sărutarea moaștelor reprezintă un gest firesc de respect și dragoste duhovnicească. Totuși, pentru a înțelege semnificația profundă a acestui gest, este util să privim spre învățătura Bisericii și fundamentele sale teologice.
Învățătura Bisericii despre sfintele moaște
Tradiția ortodoxă afirmă că sfințenia nu dispare odată cu moartea trupească, ci trupul celui care a trăit unit cu Hristos rămâne purtător de har. Moaștele sunt, așadar, semne ale prezenței lui Dumnezeu în lume — nu prin puterea materiei în sine, ci prin harul dumnezeiesc care se revarsă prin ele.
Atingerea sfintelor moaște nu este o practică magică, ci un act de rugăciune și cinstire. Biserica nu impune acest gest, dar îl recomandă ca o formă de apropiere sufletească de sfinți, care sunt mijlocitori înaintea lui Dumnezeu.
Temeiuri biblice și teologice
Credința ortodoxă se sprijină pe ideea că Dumnezeu lucrează prin oameni și prin lucruri materiale — o realitate confirmată și în Scriptură. În Evanghelia după Matei, Mântuitorul spune:
„Cel ce vă primește pe voi, pe Mine Mă primește; și cel ce Mă primește pe Mine, primește pe Cel ce M-a trimis pe Mine” (Matei 10, 40).
Acest verset exprimă legătura profundă dintre sfinți și Dumnezeu: prin cinstirea lor, ne apropiem de El.
De asemenea, în Faptele Apostolilor se menționează că „până și basmalele și șorțurile care atinseseră trupul lui Pavel erau duse la bolnavi și bolile îi lăsau” (Fapte 19, 12), un exemplu al lucrării harului prin obiecte materiale.
Practica religioasă și interpretări contemporane
În Ortodoxie, atingerea sau sărutarea sfintelor moaște este un gest liber, făcut cu credință și respect. Pentru unii credincioși, această apropiere are o semnificație profund emoțională, fiind un moment de rugăciune și comuniune spirituală. Pentru alții, poate fi mai simbolică — o exprimare a respectului față de sfințenia vieții.
Există și confesiuni creștine care resping această practică, considerând-o o formă de idolatrie. Însă Biserica Ortodoxă distinge clar între cinstire și închinare: sfinților li se acordă cinstire (venerare), în timp ce numai lui Dumnezeu I se aduce închinare (adorare).
Atingerea sfintelor moaște este o tradiție care unește dimensiunea vizibilă a credinței cu cea spirituală. Pentru credinciosul ortodox, nu este vorba despre superstiție, ci despre comuniune cu sfinții și cu harul lui Dumnezeu.
În esență, nu atingerea în sine aduce binecuvântarea, ci credința și rugăciunea care o însoțesc.

Comentarii
Trimiteți un comentariu
„Rugăciunile, gândurile și ideile tale ne inspiră! Lăsați un comentariu.”