Sfântul Nectarie de la Eghina: povestea ierarhului care vindecă și astăzi
Descoperă viața Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul de la Eghina — un om al rugăciunii, al smereniei și al iubirii, care a adus lumină și vindecare celor care l-au cunoscut.
Viața Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul de la Eghina
Copilăria și chemarea lui Dumnezeu
Pe când alți copii visau la averi, Anastasie visa la Dumnezeu. În școala din Constantinopol, unde a ajuns mai târziu, nu doar că învăța teologie, ci și trăia fiecare cuvânt al Evangheliei. Își descoperea tainic chemarea spre o viață de slujire și sfințenie, fără să o caute pentru sine, ci din dor de Hristos.
Uneori, citind viețile sfinților, plângea. Alteori, stătea ore în șir la icoană, în tăcerea serii, rugându-se pentru lume. Era încă tânăr, dar avea o inimă de bătrân înțelept — o inimă care asculta șoapta Duhului Sfânt.
👉 Filmul ' Omul lui Dumnezeu '
Anii slujirii și ai încercărilor
Ajuns în insula Hios, Anastasie a început să predea religia copiilor. În tăcere și smerenie, simțea tot mai limpede chemarea spre viața monahală. A intrat în „Noua Mănăstire”, primind numele de Lazăr, iar mai târziu, când a fost tuns în marele chip îngeresc, a devenit Nectarie — nume care avea să lumineze lumea întreagă.
Hristos l-a chemat apoi să slujească în Alexandria Egiptului, unde a fost hirotonit preot și mai târziu mitropolit de Pentapole. Era un ierarh blând, drept și plin de dragoste, un păstor care nu căuta mărire, ci suflete. Mulțimile îl iubeau, iar el răspundea tuturor cu aceeași răbdare și bunătate.
Dar diavolul nu doarme. Văzând smerenia lui, a stârnit împotriva sa invidii și clevetiri. Mitropolitul Nectarie a fost îndepărtat din treapta sa, defăimat și lăsat fără sprijin. În loc să se revolte, s-a închinat și a spus: „Slavă Ție, Doamne, pentru toate.”
Aici începe adevărata lui sfințenie — în răbdarea nedreptății.
De multe ori și noi suntem răniți de vorbe, de neînțelegeri, de nedreptăți. Sfântul Nectarie ne arată că nu există biruință mai mare decât pacea inimii care iartă. El nu s-a împietrit, ci s-a rugat pentru cei care l-au prigonit, devenind o icoană vie a blândeții.
Învățătorul și părintele sufletelor
Ajuns la Atena, Sfântul Nectarie trăia în sărăcie, dar cu o inimă bogată în dragoste. A devenit predicator, profesor și mai apoi director al unei școli teologice. Mulți tineri preoți au crescut sub îndrumarea lui, învățând nu doar teologie, ci și smerenia adevărată.
În sufletul său, el era un isihast — un om al tăcerii și al rugăciunii neîncetate. În fiecare zi se adâncea în rugăciunea inimii, găsind în ea bucuria cerească pe care lumea nu o poate da.
Când ne simțim obosiți de zgomotul lumii, Sfântul Nectarie ne amintește că adevărata putere nu vine din grabă, ci din liniște. Dumnezeu vorbește în tăcere, iar pacea se naște în inimile care știu să asculte.
Lumină pe insula Eghina
Dorind mai multă liniște, Sfântul Nectarie a întemeiat o mănăstire de maici pe insula Eghina, între anii 1904-1907. Acolo a trăit restul vieții sale, ca un înger în trup. Îi învăța pe toți dragostea, smerenia și rugăciunea curată.
Mulți bolnavi și săraci veneau la el. Sfântul îi primea pe fiecare cu zâmbet și rugăciune, iar Dumnezeu lucra prin mâinile lui minuni de vindecare. Nu păstra nimic pentru sine. Tot ce primea împărțea celor lipsiți, spunând maicilor: „Dați-le totul, Dumnezeu va purta grijă.”
Când o secetă a cuprins insula, el s-a rugat și cerul a trimis ploaie. Oamenii au văzut atunci nu doar puterea rugăciunii, ci și puterea credinței smerite.
Ne putem întreba: ce înseamnă, pentru noi, o viață ca a lui? Poate nu putem face minuni, dar putem aduce un strop de pace în jurul nostru, o rugăciune pentru cel bolnav, un zâmbet pentru cel singur. În fiecare faptă mică de iubire se ascunde o scânteie din lumina sfinților.
Trecerea la Domnul și slava cerească
Sfântul Nectarie și-a simțit sfârșitul aproape. Într-o toamnă blândă, pe 8 noiembrie 1920, și-a dat sufletul în mâinile Domnului, cu pace. Trupul său, după ani, s-a descoperit neputrezit și plin de bună mireasmă.
Mii de oameni au început să vină la mormântul său, cerând ajutor. Vindecări minunate s-au petrecut, și până astăzi mulți simt puterea rugăciunii sale. În 1961, Biserica Greciei l-a canonizat, iar de atunci Sfântul Nectarie este cinstit ca grabnic ajutător și tămăduitor al bolnavilor.
De ce se prăznuiește pe 9 noiembrie și nu pe 8, ziua adormirii sale? Pentru că 8 noiembrie este sărbătoarea Soborului Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. Biserica, cu evlavie, a rânduit ca pomenirea Sfântului Nectarie să fie a doua zi, pe 9 noiembrie, ca o cinstire deosebită pentru cel ce a trăit ca un înger printre oameni.
Rugăciune către Sfântul Nectarie Taumaturgul
Sfinte Ierarhe Nectarie, părinte al blândeții și al milostivirii, roagă-te pentru noi păcătoșii.
Tu, care ai răbdat defăimarea și ai răspuns cu iubire, învață-ne și pe noi să iertăm.
Tu, care ai dăruit alinare celor bolnavi și întristați, întinde mâna ta și asupra celor care suferă astăzi.
Umple inimile noastre de pace, de smerenie și de nădejde în Hristos.
Amin.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
„Rugăciunile, gândurile și ideile tale ne inspiră! Lăsați un comentariu.”