Vindecarea lunaticului – credința care se întărește prin rugăciune și post Vindecarea lunaticului este minunea relatată în Matei 17, 14-23, în care Iisus Hristos vindecă un copil adus de tatăl său. Pericopa, citită în Duminica a X-a după Rusalii, arată că adevărata credință se întărește prin rugăciune și post. Hristos îi învață pe ucenici că până și credința cât un grăunte de muștar poate birui obstacole care par imposibile. Evanghelia Vindecării lunaticului ne așază înainte una dintre cele mai dureroase imagini ale iubirii părintești: un tată îngenuncheat înaintea lui Iisus pentru copilul său. Nu vine cu vorbe multe și nici cu pretenții. Vine cu durerea unui om care a încercat tot ce putea și rostește una dintre cele mai simple rugăciuni ale Evangheliei: „Doamne, miluiește pe fiul meu!” Evanghelia zilei În vremea aceea s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind înaintea Lui și zicându-I: Doamne, miluiește pe fiul meu, că este lunatic și pătimește rău, căci adesea cade în foc și ade...
Viața Sfântului și Dreptului Iosif, Logodnicul Fecioarei Maria – Păzitorul Pruncului Iisus și model de ascultare creștină
pe
Solicitați un link
Facebook
X
Pinterest
E-mail
Alte aplicații
Viața Sfântului și Dreptului Iosif, Logodnicul Fecioarei Maria – Păzitorul Pruncului Iisus și model de ascultare creștină
Descoperă viața Sfântului și Dreptului Iosif, Logodnicul Fecioarei Maria: păzitorul Pruncului Iisus, model de ascultare, dreptate și credință tăcută în tradiția ortodoxă. (28 decembrie)
(Ocrotitorul tăcerii, al ascultării și al lucrării smerite)
Sfântul și Dreptul Iosif este una dintre cele mai tainice și totodată luminoase figuri ale Noului Testament. Despre el Evangheliile vorbesc puțin, dar tocmai această tăcere devine cea mai puternică mărturie a sfințeniei sale. El nu rostește niciun cuvânt consemnat în Scriptură, însă întreaga lui viață este o predică vie despre ascultare, dreptate și credință lucrătoare.
Originea și chemarea sa
Dreptul Iosif s-a născut ca fiu al lui Iacov, din neamul regelui David, aparținând seminției lui Beniamin. Era de meserie tâmplar (Matei 13, 55), o lucrare simplă, dar cinstită, pe care avea să o deprindă mai târziu și Domnul nostru Iisus Hristos (Marcu 6, 3).
Când s-a logodit cu Fecioara Maria, Iosif era deja în vârstă, văduv, încercat de viață și cunoscut pentru dreptatea sa. Protoevanghelia lui Iacov relatează că el a fost ales logodnic al Mariei printr-un semn dumnezeiesc: bastonul său a înflorit, arătându-l vrednic să poarte această mare taină.
Dreptatea unită cu mila
Când a aflat că Maria era însărcinată, Iosif s-a aflat în fața unei încercări cumplite. Legea lui Moise permitea pedepsirea aspră a unei asemenea situații (Deuteronom 22, 23–24). Totuși, Iosif, fiind drept și milostiv, nu a voit să o facă de rușine și s-a gândit să se retragă în taină (Matei 1, 18–19).
Aceasta este dreptatea Evangheliei: nu o dreptate rece, juridică, ci una plină de inimă, care caută să mântuiască, nu să piardă.
Ascultarea de glasul lui Dumnezeu
În vis, un înger al Domnului i s-a arătat lui Iosif și i-a spus să nu se teamă a o lua pe Maria de soție, căci pruncul zămislit în ea este de la Duhul Sfânt și că va purta numele Iisus – „Mântuitor” (Matei 1, 20).
Iosif nu cere semne suplimentare. Nu se îndoiește. Ascultă. Și prin această ascultare tăcută devine păzitorul tainei Întrupării.
Împreună cu Maria, Iosif pornește din Nazaret spre Betleem pentru recensământul poruncit de împăratul Octavian Augustus, fiind din neamul lui David (Luca 2, 4). Acolo se naște Domnul Hristos.
Iosif Îl însoțește pe Prunc la tăierea împrejur, merge anual la Ierusalim de Paști și veghează asupra creșterii Lui „în înțelepciune și în har” (Luca 2, 22–40).
După nașterea Domnului, un nou vis îl avertizează de mânia lui Irod. Iosif pleacă îndată cu Maria și Pruncul în Egipt, devenind astfel ocrotitorul vieții Mântuitorului (Matei 2, 13–18). După moartea lui Irod, se întoarce, dar, temându-se de Arhelau, se așază în Nazaret (Matei 2, 23).
Ultima mențiune și adormirea sa
Sfântul Iosif este menționat pentru ultima oară când Iisus, la vârsta de 12 ani, rămâne în Templu, uimindu-i pe învățați (Luca 2, 41–52). După acest episod, Scriptura tace despre el.
Tradiția Bisericii spune că Dreptul Iosif a murit înainte de începerea propovăduirii publice a lui Iisus. Absența sa de la nunta din Cana Galileii și de la Răstignire, precum și faptul că Maica Domnului este încredințată Sfântului Ioan Evanghelistul, întăresc această înțelegere.
Despre „frații” Domnului
Evangheliile amintesc despre „frații” lui Iisus (Marcu 6, 3; Matei 13, 55). Tradiția veche arată că aceștia erau fie copiii lui Iosif dintr-o căsătorie anterioară, fie veri ai Domnului, termenul grecesc "adelphos" fiind folosit și pentru rude apropiate. Astfel, este păstrată dreapta credință a Bisericii privind pururea-fecioria Maicii Domnului.
Iosif în icoană – ispitit, dar statornic
În icoanele Nașterii Domnului, Sfântul Iosif apare adesea separat, ispitit de diavol, reprezentat ca un bătrân înșelător. Această imagine nu îl umilește, ci arată lupta lui lăuntrică și biruința credinței asupra îndoielii.
Încheiere duhovnicească
Sfântul și Dreptul Iosif este icoana omului care Îl slujește pe Dumnezeu fără zgomot, fără slavă, fără cuvinte multe. El ne învață că sfințenia se poate trăi în atelier, în familie, în drumuri grele, în ascultare și în tăcere.
Rugăciunile lui să ne ajute să dobândim și noi o inimă dreaptă, ascultătoare și plină de pace.
Logodna Fecioarei Maria cu Dreptul Iosif, între speculații și adevăr
Comentarii
Trimiteți un comentariu