Acela trebuie să crească, iar eu să mă micșorez

„Acela trebuie să crească, iar eu să mă micșorez”

Despre smerenia Sfântului Ioan Botezătorul și creșterea lui Hristos în viața credinciosului: „Acela trebuie să crească, iar eu să mă micșorez”.

(Textul din Sfânta Evanghelie după Ioan 3, 22–33)

În vremea aceea a venit Iisus cu ucenicii Lui în pământul Iudeei și stătea cu ei acolo și boteza. Și boteza și Ioan în Enon, aproape de Salim, pentru că erau acolo ape multe, și veneau și se botezau, căci Ioan nu fusese încă aruncat în închisoare. Atunci s-a iscat o neînțelegere între ucenicii lui Ioan și un iudeu, asupra curățirii. Deci, au venit la Ioan și i-au zis: Rabbi, Acela care era cu tine dincolo de Iordan și despre Care tu ai mărturisit, iată, El botează și toți se duc la El. Ioan a răspuns și a zis: Nu poate un om să ia nimic dacă nu i s-a dat lui din Cer. Voi înșivă îmi sunteți martori că am zis: Nu sunt eu Hristos, ci sunt trimis înaintea Lui. Cel ce are mireasă este mire, iar prietenul mirelui, care stă și ascultă pe mire, se bucură cu bucurie de glasul lui. Deci, această bucurie a mea s-a împlinit. Acela trebuie să crească, iar eu să mă micșorez. Cel ce vine de sus este deasupra tuturor; cel ce este de pe pământ, pământesc este și de pe pământ grăiește. Cel ce vine din Cer este deasupra tuturor. Și ce a văzut și a auzit, aceea mărturisește, dar mărturia Lui nu o primește nimeni. Cine a primit mărturia Lui a pecetluit că Dumnezeu este adevărat.

În vremea aceea, după cum ne mărturisește Sfânta Evanghelie, Domnul nostru Iisus Hristos a venit împreună cu ucenicii Săi în pământul Iudeei și petrecea cu dânșii acolo, botezând, iar Sfântul Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului, boteza și el în Enon, aproape de Salim, unde erau ape multe. Și veneau mulțimi la dânsul, căci încă nu fusese aruncat în temniță.

Și iată, s-a ridicat neînțelegere între ucenicii lui Ioan și un iudeu pentru curățire. Iar ucenicii, tulburându-se, au venit la dascălul lor și i-au zis: „Rabbi, Acela despre Care ai mărturisit, iată, botează și toți se duc la El.”

Dar răspunsul Sfântului Ioan este plin de smerenie cerească și de adevăr dumnezeiesc. El nu se întristează, nu se tulbură, nu caută slava sa, ci grăiește cu inimă luminată de har:

„Nu poate omul să ia nimic dacă nu i s-a dat lui din Cer.”

Prin aceste cuvinte, Înaintemergătorul ne învață că toată slujirea omului este dar de sus. Nimic nu este al nostru, nimic nu este din puterea noastră, ci toate sunt rânduite de Dumnezeu spre mântuirea lumii.

El mărturisește apoi limpede:

„Nu sunt eu Hristos, ci sunt trimis înaintea Lui.”

O, câtă curăție a inimii! Câtă dreaptă cunoaștere a locului său înaintea lui Dumnezeu! Nu caută să fie socotit mai mult decât este, nici nu dorește cinstea care nu i se cuvine, ci rămâne credincios chemării sale.

Și mai adânc grăiește:

„Cel ce are mireasă este mire, iar prietenul mirelui se bucură cu bucurie de glasul lui.”

Hristos este Mirele Bisericii, iar Ioan este prietenul Mirelui. El nu caută să ia locul Mirelui, ci se bucură că glasul Lui răsună în lume. Bucuria lui nu este slava sa, ci venirea lui Hristos.

De aceea rostește acele cuvinte care rămân până astăzi temelia vieții duhovnicești:

„Acela trebuie să crească, iar eu să mă micșorez.”

Aceasta este calea tuturor celor ce voiesc să urmeze lui Hristos. Nu creșterea noastră în slava lumii, ci micșorarea noastră în smerenie; nu voia noastră, ci voia Lui; nu numele nostru, ci numele Domnului să se preamărească.

Căci cel ce vine de sus este deasupra tuturor. Hristos nu grăiește ca oamenii, nici nu învață ca învățătorii pământești, ci mărturisește cele ce a văzut și a auzit în sânul Tatălui. El este Adevărul cel viu, Lumina cea neapusă și Viața lumii.

Și totuși, spune Evanghelia cu durere:

„Mărturia Lui nu o primește nimeni.”

Adeseori și noi, asemenea celor de odinioară, auzim glasul Domnului, dar nu-l primim cu inimă curată. Ascultăm cu urechile, dar nu pătrundem cu sufletul. Vedem lumina, dar rămânem în întunericul voilor noastre.

Iar cel ce primește mărturia Lui, acela pecetluiește în inima sa că Dumnezeu este adevărat. Acela intră în bucuria Mirelui. Acela se face fiu al luminii și moștenitor al Împărăției.

Să ne învrednicească și pe noi Domnul ca, urmând smereniei Sfântului Ioan Botezătorul, să lăsăm pe Hristos să crească înlăuntrul nostru, iar noi să ne micșorăm întru pocăință, întru ascultare și întru dragoste, ca să se împlinească și în viața noastră bucuria prietenului Mirelui. Amin.

❇

❇❇

❇❇❇

❇❇

❇