Vindecarea lunaticului – credința, rugăciunea și postul | Matei 17, 14-23

Vindecarea lunaticului – credința care se întărește prin rugăciune și post Vindecarea lunaticului este minunea relatată în Matei 17, 14-23, în care Iisus Hristos vindecă un copil adus de tatăl său. Pericopa, citită în Duminica a X-a după Rusalii, arată că adevărata credință se întărește prin rugăciune și post. Hristos îi învață pe ucenici că până și credința cât un grăunte de muștar poate birui obstacole care par imposibile. Evanghelia Vindecării lunaticului ne așază înainte una dintre cele mai dureroase imagini ale iubirii părintești: un tată îngenuncheat înaintea lui Iisus pentru copilul său. Nu vine cu vorbe multe și nici cu pretenții. Vine cu durerea unui om care a încercat tot ce putea și rostește una dintre cele mai simple rugăciuni ale Evangheliei: „Doamne, miluiește pe fiul meu!” Evanghelia zilei În vremea aceea s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind înaintea Lui și zicându-I: Doamne, miluiește pe fiul meu, că este lunatic și pătimește rău, căci adesea cade în foc și ade...

Nu este iubire mai mare ca aceasta – Hristos, Împăratul slavei și Jertfa pentru lume

Porunca iubirii: „Să iubești pe Dumnezeu” și „pe aproapele”

Iubirea jertfelnică a lui Hristos, Care prin Cruce S-a făcut Împărat al slavei și Mântuitor al lumii. Să medităm la taina jertfei și a Învierii.


„Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi.” (Ioan 15, 13)

Întru această dumnezeiască mărturie se cuprinde toată taina iconomiei mântuirii noastre. Căci nu cu cuvânt numai ne-a iubit pe noi Domnul, nici cu făgăduinţă deşartă, ci cu sângele Său ne-a răscumpărat şi cu Crucea Sa ne-a împăcat cu Tatăl.

Slava Lui nu s-a arătat fără suferinţă, nici biruinţa fără jertfă.

Hristos – Împărat prin Cruce

Într-o mână ţine coroana împărătească, iar în cealaltă cununa durerii. Aceasta arată că Domnul nu S-a suit la slavă pe calea puterii lumeşti, ci pe calea smereniei şi a răbdării.

El este:
↪   Împărat, dar nu ca împăraţii pământului;
↪   biruitor, dar nu prin sabie;
↪   slăvit, dar prin răstignire.

Căci împărăţia Lui s-a întemeiat pe iubire jertfelnică, iar tronul Lui a fost Crucea.

Jertfa – măsura iubirii dumnezeieşti

Domnul Însuşi a zis: „Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.”

Şi nu numai că a rostit acest cuvânt, ci l-a şi împlinit. Pentru cei păcătoşi S-a dat pe Sine, pentru cei căzuţi S-a smerit, pentru cei pierduţi S-a răstignit.

Nu numai pentru cei drepţi, ci pentru întreaga lume.
Nu pentru cei vrednici, ci pentru cei bolnavi.
Nu pentru farisei, ci şi pentru vameși.

Aceasta este iubirea cea mai presus de minte.

Cununa de spini – uşa către slavă

Cununa de spini nu este semn al înfrângerii, ci al biruinţei celei nevăzute. Prin ea S-a zdrobit mândria lumii şi s-a arătat smerenia lui Dumnezeu.

Cel ce a fost batjocorit a fost slăvit.
Cel ce a fost lovit a vindecat.
Cel ce a fost răstignit a înviat.
Şi astfel cununa durerii s-a prefăcut în cunună de lumină.

Hristos nu ne-a poruncit numai să credem în iubire, ci să trăim în iubire:

„Să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu.”

Aceasta este calea Învierii.

Căci unde este jertfă, acolo este har.
Unde este smerenie, acolo este lumină.
Unde este iubire, acolo este Dumnezeu.

❇❇
❇❇❇
❇❇

Comentarii