Pâinea care Se pogoară din Cer – Hristos, hrana sufletului spre viața veșnică

Pâinea care Se pogoară din Cer

Meditație despre cuvintele Mântuitorului: „Pâinea care Se pogoară din Cer”. Înțelegerea hranei duhovnicești care dă viață veșnică sufletului.

(Textul din Sfânta Evanghelie după Ioan 6, 27-33)

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Lucrați nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viața veșnică și pe care o va da vouă Fiul Omului, căci pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatăl. Deci au zis către El: Ce să facem, ca să săvârșim lucrările lui Dumnezeu? Iisus a răspuns și le-a zis: Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, ca să credeți în Acela pe Care El L-a trimis. Deci I-au zis: Dar ce minune faci Tu, ca să vedem și să credem în Tine? Ce lucrezi? Părinții noștri au mâncat mană în pustie, precum este scris: «Pâine din Cer le-a dat lor să mănânce». Deci lisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Nu Moise v-a dat pâinea cea din Cer; ci Tatăl Meu vă dă din Cer Pâinea cea adevărată. Căci Pâinea lui Dumnezeu este cea care Se coboară din Cer și care dă viață lumii.

Fraților iubiți întru Domnul, de multe ori omul aleargă cu osteneală mare după pâinea cea de toate zilele, după hrana trupului celui stricăcios, uitând că sufletul său flămânzește mai adânc și mai dureros decât trupul. Căci trupul cere hrană pentru o zi, iar sufletul cere hrană pentru veșnicie.

Pentru aceasta Domnul nostru Iisus Hristos grăiește către cei ce-L urmau:

„Lucrați nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viața veșnică.”

O, cât de adânc este acest cuvânt! El nu oprește grija pentru pâinea cea pământească, ci ne învață rânduiala cea dreaptă a vieții: mai întâi să căutăm hrana sufletului, și apoi pe cea a trupului. Căci cel ce hrănește sufletul cu Dumnezeu nu va rămâne niciodată pustiu înlăuntrul său.

Poporul lui Israel a mâncat odinioară mană în pustie, dar acea mană era numai umbră și pregătire pentru darul cel adevărat ce avea să vină. Ea hrănea trupul pentru o vreme, dar nu putea dărui viață veșnică. De aceea Domnul descoperă taina cea mare:

„Nu Moise v-a dat pâinea cea din Cer; ci Tatăl Meu vă dă din Cer Pâinea cea adevărată.”

Această Pâine nu este grâu, nici rod al pământului, ci este Însuși Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel viu, Care S-a pogorât din Cer pentru viața lumii. El este hrana cea cerească a sufletelor, întărirea celor slabi, mângâierea celor întristați și lumina celor rătăciți.

Cel ce se împărtășește din această Pâine nu mai trăiește numai pentru sine, ci începe a trăi în Dumnezeu. Inima lui se curățește, mintea i se luminează, iar viața lui capătă rost veșnic.

Dar această Pâine nu se primește cu mâna, ci cu credința. Nu se păstrează în hambare, ci în inimă. Nu hrănește trupul cel vremelnic, ci sufletul cel nemuritor.

De aceea Domnul spune limpede:

„Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să credeți în Acela pe Care L-a trimis.”

Credința nu este numai cuvânt rostit cu buzele, ci lucrare vie a inimii. Ea este începutul mântuirii, poarta împărăției și izvorul vieții celei veșnice.

Astăzi, mai mult ca oricând, lumea aleargă după pâinea care se strică: după bogăție, slavă, griji și desfătări trecătoare. Dar sufletul rămâne flămând, neliniștit și gol. Numai Hristos poate umple această foame adâncă a inimii omenești.

Fericit este omul care caută această Pâine cerească. Fericit este cel ce o primește cu credință. Fericit este cel ce o păstrează în inimă prin rugăciune, smerenie și iubire.

Căci această Pâine nu se sfârșește niciodată, ci duce pe om din viața aceasta trecătoare la viața cea fără de sfârșit, întru slava Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin.

❇

❇❇

❇❇❇

❇❇

❇