Adormirea Sfintei Ana, mama Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Pe 25 iulie prăznuim Adormirea Sfintei Ana, mama Maicii Domnului. Descoperă viața, răbdarea, credința și rugăciunea acestei mari sfinte.
În fiecare an, la 25 iulie, Biserica pomenește Adormirea Sfintei Ana, mama Maicii Domnului și bunica după trup a Mântuitorului Iisus Hristos. Este o zi închinată unei femei care a cunoscut durerea așteptării, dar care nu și-a pierdut nici credința, nici răbdarea.
Tradiția Bisericii ↗ ne spune că Sfânta Ana era din seminția lui Levi, fiica preotului Natan, din neamul lui Aaron. S-a căsătorit cu Dreptul Ioachim, însă anii au trecut fără ca în casa lor să se audă glas de copil. În vremurile acelea, lipsa urmașilor era socotită o mare rușine. Cuvintele oamenilor îi răneau, dar cei doi soți nu s-au îndepărtat de Dumnezeu. S-au rugat, au postit, au făcut milostenie și au așteptat.
Iar Dumnezeu nu le-a uitat lacrimile.
La bătrânețe, Ana a primit vestea că va naște o fiică. Așa a venit pe lume Fecioara Maria, cea aleasă să-L poarte în pântece pe Fiul lui Dumnezeu. Pentru Ioachim și Ana ↗, copilul nu era doar împlinirea unei dorințe îndelungate, ci un dar ceresc. De aceea, când Maria a împlinit trei ani, au dus-o la Templul din Ierusalim și au închinat-o Domnului, după făgăduința făcută.
Nu trebuie să le fi fost ușor. O așteptaseră atâția ani, iar acum o încredințau lui Dumnezeu. Tocmai aici se vede însă adâncimea credinței lor: au știut să nu păstreze numai pentru ei darul primit.
După trecerea la Domnul a Dreptului Ioachim, Sfânta Ana a venit la Ierusalim, aproape de fiica sa. Și-a trăit ultimii ani în liniște, rugăciune, post și milostenie. Sinaxarele spun că s-a mutat cu pace la cele veșnice, la adânci bătrâneți. Unele izvoare bisericești pomenesc vârsta de 79 de ani. Această cifră ține însă de tradiția păstrată de Biserică și nu este consemnată în Sfânta Scriptură.
La fel trebuie privite și informațiile despre înrudirea dintre Maica Domnului ↗ și Elisabeta. Evanghelia după Luca o numește pe Elisabeta „rudenia” Fecioarei Maria, fără să spună cât de apropiată era această legătură. Prin urmare, nu putem susține ca fapt biblic sigur că ele erau verișoare primare sau că Mântuitorul și Sfântul Ioan Botezătorul erau veri de un anumit grad.
Adormirea Sfintei Ana nu este doar amintirea sfârșitului unei vieți. Este încununarea unei călătorii purtate cu multă răbdare. Sfânta nu a căutat să fie văzută și nici nu a făcut lucruri care să stârnească uimirea lumii. A rămas credincioasă în încercare, s-a rugat când nu mai părea să existe speranță și I-a oferit lui Dumnezeu ceea ce avea mai drag.
De aceea, Sfânta Ana este atât de apropiată mamelor, bunicilor și soților care așteaptă venirea unui copil. Viața ei ne amintește că tăcerea lui Dumnezeu nu înseamnă nepăsare. Un răspuns întârziat nu este neapărat un răspuns refuzat. Dumnezeu vede lacrima, cunoaște dorul și lucrează chiar și atunci când omul nu-I mai deslușește lucrarea.
Să-i cerem Sfintei și Dreptei Ana să mijlocească pentru familiile încercate, pentru femeile care poartă în inimă durerea de a nu avea copii, pentru mamele aflate în suferință și pentru pruncii lipsiți de dragoste și ocrotire. Iar pe noi să ne ajute să nu ne pierdem credința atunci când rugăciunea pare că rămâne fără răspuns.
Troparul Adormirii Sfintei Ana – glasul al 4-lea
Pe Ceea ce a născut Viața în pântece o ai purtat, pe Curata Maica lui Dumnezeu, de Dumnezeu gânditoare, Sfântă Ana. Pentru aceasta, acum, la primirea cerească, unde este locașul celor ce se veselesc întru slavă, bucurându-te, te-ai mutat; cere pentru cei ce te cinstesc pe tine cu dragoste iertare de greșeli, pururea fericită.
Sfântă și Dreaptă Ana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
❇
❇❇
❇❇❇
❇❇
❇
Comentarii
Trimiteți un comentariu