Cu ce putere faci acestea? – Când omul refuză adevărul pe care îl cunoaște
În Matei 21, 23-27, arhiereii și bătrânii poporului Îl întreabă pe Iisus cu ce putere învață și lucrează în templu. Hristos le răspunde întrebând dacă botezul Sfântului Ioan provenea din cer sau de la oameni. Răspunsul lor — „Nu știm” — nu exprimă necunoaștere sinceră, ci teama de a recunoaște un adevăr care le-ar fi cerut credință și pocăință. Pericopa ne învață că autoritatea lui Hristos vine de la Dumnezeu și că adevărul se descoperă inimii sincere, nu celei stăpânite de fățărnicie și calcule omenești.
(Textul din Sfânta Evanghelie după Matei 21, 23-27)
În vremea aceea, după ce a intrat Iisus în templu, s-au apropiat de El, pe când învăța, arhiereii și bătrânii poporului și au zis: Cu ce putere faci acestea? Și cine Ți-a dat puterea aceasta? Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă voi întreba și Eu pe voi un cuvânt, pe care, dacă Mi-l veți spune, și Eu vă voi spune vouă cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni? Iar ei cugetau întru sine, zicând: De vom zice: din cer, ne va spune: De ce, dar, n-ați crezut lui? Iar de vom zice: de la oameni, ne temem de popor, fiindcă toți îl socotesc pe Ioan proroc. Și, răspunzând ei lui Iisus, au zis: Nu știm. Zis-a lor și El: Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea.
十
După intrarea Sa în Ierusalim, Mântuitorul a curățit templul de cei care transformaseră locul rugăciunii într-un spațiu al câștigului ↗. Apoi a vindecat bolnavi și a început să învețe poporul. În acest context, arhiereii și bătrânii L-au întrebat: „Cu ce putere faci acestea? Și cine Ți-a dat puterea aceasta?”
Întrebarea lor părea îndreptățită, dar nu era izvorâtă dintr-o dorință sinceră de a afla adevărul. Minunile, învățătura și viața lui Iisus mărturiseau deja despre puterea Sa. Conducătorii religioși nu căutau luminare, ci un motiv pentru a-L învinui.
Întrebarea care descoperă inimile
Iisus Domnul nu le răspunde direct, ci îi întreabă:
Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni?
Prin aceste cuvinte, Hristos nu evită răspunsul, ci îi cheamă să-și mărturisească adevărata poziție. Dacă recunoșteau că Sfântul Ioan Botezătorul ↗ fusese trimis de Dumnezeu, trebuiau să explice de ce nu l-au crezut. Ioan Îl mărturisise pe Iisus și pregătise poporul pentru venirea Lui.
Dacă spuneau că lucrarea lui Ioan era numai omenească, se temeau de mulțime, deoarece poporul îl socotea proroc. Textul evanghelic nu descrie o lipsă sinceră de cunoaștere, ci o deliberare interesată: ei nu se întrebau care este adevărul, ci ce răspuns le-ar proteja poziția. Textul pericopei arată limpede această frământare.
În cele din urmă au spus: „Nu știm”. Dar nu era smerita recunoaștere a neștiinței. Era o eschivare calculată. Se temeau mai mult de reacția oamenilor decât de răspunderea înaintea lui Dumnezeu.
Tăcerea lui Hristos nu este neputință
Mântuitorul le răspunde:
Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea.
Hristos nu refuză adevărul celui care îl caută cu inimă curată. El refuză însă să ofere un răspuns celor care vor să transforme adevărul într-o armă împotriva Lui.
Uneori, tăcerea lui Dumnezeu nu înseamnă că El ne-a părăsit. Poate însemna că noi nu suntem pregătiți să primim răspunsul, fiindcă dorim confirmarea propriilor planuri, nu îndreptarea vieții. Dumnezeu nu Se lasă prins în jocurile ipocriziei și nici nu forțează o inimă hotărâtă să rămână închisă.
Puterea lui Hristos vine din însăși dumnezeirea Sa
Arhiereii gândeau în termenii unei autorizații omenești: cine L-a numit, cine I-a îngăduit să învețe și să curețe templul? Dar Iisus nu este un învățător care primește puterea de la oameni. El este Fiul lui Dumnezeu, iar lucrările Sale descoperă puterea, dreptatea și mila Tatălui.
Autoritatea lui Hristos nu este una care zdrobește. El vindecă, iartă, luminează și ridică. Poruncește mării, izgonește demonii și învie morții, dar nu obligă pe nimeni să creadă. Puterea Sa se unește întotdeauna cu iubirea.
O întrebare adresată și nouă
Și noi putem repeta greșeala arhiereilor. Putem cunoaște poruncile, putem merge la biserică și putem vorbi despre credință, dar să evităm chemarea concretă la pocăință. Uneori spunem „nu știu” nu fiindcă adevărul ne-ar fi ascuns, ci fiindcă ne-ar obliga să ne schimbăm.
Știm că trebuie să iertăm, dar amânăm. Știm că trebuie să ne rugăm, dar găsim mereu alte preocupări. Știm că nedreptatea este păcat, însă tăcem atunci când adevărul ne-ar putea costa ceva.
Doamne Iisuse Hristoase, izbăvește-ne de fățărnicie și de teama părerii oamenilor. Dă-ne inimă sinceră, minte luminată și curajul de a primi adevărul Tău, pentru ca, ascultându-Te, să ne îndreptăm viața. Amin.
❇
❇❇
❇❇❇
❇❇
❇
Comentarii
Trimiteți un comentariu