O singură Taină, zugrăvită de doi sfinți
Icoanele Sfintei Treimi zugrăvite de Sfântul Andrei Rubliov și Sfântul Pafnutie – Pârvu Zugravul pornesc de la episodul biblic al Ospitalității lui Avraam (Facerea 18). Rubliov pune în centru cei trei Oaspeți cerești, în timp ce Pârvu Zugravul îi păstrează în compoziție și pe Avraam și Sarra. Ambele icoane călăuzesc credinciosul spre contemplarea unității, iubirii și comuniunii Sfintei Treimi.
La aproape trei veacuri distanță, în două țări ale lumii ortodoxe, doi mari iconari au așezat în culoare aceeași mărturisire de credință: taina Sfintei Treimi. Sfântul Andrei Rubliov ↗, în Rusia, și Sfântul Pafnutie – Pârvu Zugravul ↗, în Țara Românească, ne-au lăsat două icoane de o frumusețe aparte, izvorâte din aceeași tradiție biblică: Ospitalitatea lui Avraam, relatată în Facerea 18.
Sfântul Andrei Rubliov – liniștea unei comuniuni desăvârșite
Celebra icoană a Sfântului Andrei Rubliov a fost zugrăvită la începutul secolului al XV-lea. Datarea exactă rămâne discutată de specialiști, fiind propuse atât anul 1411, cât și perioada 1425–1427. Tretyakov Gallery
Rubliov renunță la prezența lui Avraam și a Sarrei și așază în centrul icoanei numai cei trei Oaspeți cerești, în jurul mesei. Gesturile lor sunt liniștite, privirile se întâlnesc, iar întreaga compoziție sugerează unitate, pace și iubire.
Nu este o reprezentare a ființei nevăzute a lui Dumnezeu. Prin episodul biblic de la stejarul Mamvri, icoana ne îndreaptă însă privirea spre taina Dumnezeului Celui întreit în Persoane și Unul în ființă ↗. Tocmai această distincție este importantă din punct de vedere ortodox.
Sfântul Pafnutie – Pârvu Zugravul și ospitalitatea lui Avraam
Aproape trei secole mai târziu, în jurul anului 1693, Pârvu Mutu – viitorul Sfânt Cuvios Pafnutie – zugrăvește propria sa icoană dedicată Sfintei Treimi.
Lucrarea se păstrează astăzi în Muzeul Mănăstirii Sinaia, iar prezentarea oficială a muzeului o descrie ca înfățișând Sfânta Treime la stejarul Mamvri, împreună cu Avraam și Sarra. Mănăstirea Sinaia
Spre deosebire de Rubliov, Pârvu păstrează mai mult din desfășurarea episodului biblic. Avraam și Sarra sunt prezenți înaintea Oaspeților cerești, iar ospitalitatea lor devine ea însăși o lecție duhovnicească.
Dumnezeu vine la om, dar omul este chemat să-I deschidă.
Avraam nu știa, în prima clipă, cât de mare era binecuvântarea care îi trecea pragul. A primit niște străini și s-a pomenit în fața unei descoperiri dumnezeiești. De aceea, ospitalitatea de la Mamvri vorbește și despre inima care Îi face loc lui Dumnezeu.
Icoana nu explică Taina. Ne conduce spre ea
Cele două icoane nu încearcă să transforme taina Sfintei Treimi într-o explicație omenească. Dumnezeu rămâne mai presus de ceea ce mintea noastră poate cuprinde.
Icoana face altceva: ne cheamă la contemplare.
În liniștea celor trei Oaspeți descoperim comuniunea. În masa la care sunt așezați vedem chemarea la comuniune cu Dumnezeu. În gestul lui Avraam descoperim primirea Celui care vine la noi.
Și poate aici se află una dintre cele mai frumoase învățături pentru omul de astăzi: credința nu înseamnă doar să vorbești despre Dumnezeu, ci să-I faci loc în viața ta.
Rubliov ne vorbește prin liniște.
Pârvu Zugravul ne vorbește prin ospitalitatea lui Avraam.
Amândoi ne îndreaptă însă spre aceeași Taină.
Doi sfinți iconari. Două capodopere. O singură credință.
În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.
❇
❇❇
❇❇❇
❇❇
❇
Comentarii
Trimiteți un comentariu