Vindecarea lunaticului – credința, rugăciunea și postul | Matei 17, 14-23

pe
Vindecarea lunaticului – credința care se întărește prin rugăciune și post Vindecarea lunaticului este minunea relatată în Matei 17, 14-23, în care Iisus Hristos vindecă un copil adus de tatăl său. Pericopa, citită în Duminica a X-a după Rusalii, arată că adevărata credință se întărește prin rugăciune și post. Hristos îi învață pe ucenici că până și credința cât un grăunte de muștar poate birui obstacole care par imposibile. Evanghelia Vindecării lunaticului ne așază înainte una dintre cele mai dureroase imagini ale iubirii părintești: un tată îngenuncheat înaintea lui Iisus pentru copilul său. Nu vine cu vorbe multe și nici cu pretenții. Vine cu durerea unui om care a încercat tot ce putea și rostește una dintre cele mai simple rugăciuni ale Evangheliei: „Doamne, miluiește pe fiul meu!” Evanghelia zilei În vremea aceea s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind înaintea Lui și zicându-I: Doamne, miluiește pe fiul meu, că este lunatic și pătimește rău, căci adesea cade în foc și ade...
0

Imnul dragostei – Puterea credinței, nădejdii și dragostei în viața creștinului

pe

   Imnul dragostei – Puterea credinței, nădejdii și dragostei în viața creștinului

†

Imnul dragostei – Fără credință, nădejde și dragoste vom fi pierzători

 

Fără credință, nădejde și dragoste suntem pierduți – Imnul dragostei din 1 Corinteni 13 Imnul dragostei (1 Corinteni 13): Cea mai mare este dragostea Ce ne învață Sfântul Apostol Pavel în Imnul dragostei (1 Corinteni 13) Imnul dragostei – Taina celor trei virtuți: credința, nădejdea și dragostea
   Fără credință, nădejde și dragoste, omul se rătăcește în lumea aceasta plină de ispite.
Sunt virtuți fără de care sufletul nu poate trăi. Credința ne leagă de Dumnezeu, nădejdea ne ține vii în încercări, iar dragostea ne desăvârșește.

Sfântul Apostol Pavel ne învață în Epistola I către Corinteni (capitolul 13) că toate darurile și faptele noastre își pierd valoarea dacă nu sunt însoțite de dragoste:

„Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, și n’aș avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.

Și chiar dacă aș avea darul prorociei și aș cunoaște toate tainele și toată știința, chiar dacă aș avea toată credința, așa încât să mut și munții, și n’aș avea dragoste, nu sunt nimic.”

„Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește, nu caută ale sale, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr.

Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.”

Prin aceste cuvinte, ni se arată calea spre mântuire. Nu prin putere, nu prin știință, ci prin iubirea adevărată — cea care vine din Dumnezeu.

Astăzi, mai mult ca oricând, suntem chemați să trăim acest imn al dragostei, în fapte, în cuvinte și în gânduri.
Pentru că la sfârșit, spune Apostolul:

„Acum dar rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea, iar cea mai mare dintre ele este dragostea.”
(1 Corinteni 13, 1-13)

Comentarii

  1. Î.P.S. Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos07:27


    „Dragostea nu înseamnă cuvinte de dragoste, dragostea este cruce şi depăşirea propriului sine”.

    RăspundețiȘtergere
  2. - Patriarhul Daniel17:26


    Creșterea copiilor în credință și în cunoștințele necesare vieții, care îl formează ca pe un viitor cetățean al patriei pământești, dar și ca pe posibil viitor cetățean al patriei cerești, este o lucrare esențială.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu