Rugăciune către Preasfânta Treime pentru pază, izbăvire și păstrarea talantului

Rugăciune către Preasfânta Treime: pază, întărire și păstrarea talantului

Rugăciune către Preasfânta Treime pentru pază de bântuială, vătămare, cădere, clevetire și ispite diavolești. Cere har, întărire și păstrarea talantului curat.

   Sunt rugăciuni care nu cer „lucruri”, ci cer pază: pază a minții, a inimii, a pașilor, a vieții întregi. Rugăciunea de mai jos este un astfel de strigăt smerit către Dumnezeu: să ne ferească de lovituri neașteptate, de rătăciri, de clevetire, de tiranie, de ispitele vrăjmașului și de întristări apăsătoare.

Ea ne amintește, cu simplitate și profunzime, că viața de acum nu se trăiește la întâmplare, ci pe „calea poruncilor”, cu dorința de a plăcea lui Dumnezeu, ca să păzim curat „talantul” pe care l-am primit: credința, conștiința, darurile, timpul și sufletul nostru.

Mai mult, rugăciunea ridică privirea către țintă: nu doar izbăvire din necazuri, ci și vrednicie pentru Darul lui Dumnezeu și pentru fericirea cea veșnică, trăită în lauda neîncetată a Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt.

---

Rugăciunea

„ PREASFÂNTA TREIME, DUMNEZEUL nostru, păzește-ne pe noi de bântuială, de vătămare năpraznică și de cădere; de clevetirea celor răi, de urgia tiranilor, de ispitele diavolești și de toată mâhniciunea, ferește-ne pe noi, ca după Poruncile Tale calea vieții acesteia de acum cu plăcere de Dumnezeu săvârșind-o, talantul cel dat nouă curat să-l păzim.

Și pentru îndurările Tale cele nemărginite și milostivirile cele nemăsurate, vrednici să ne facem Dumnezeiescului Tău Dar și fericirii Tale celei de-a pururea, lăudându-Te ne-încetat pe Tine, Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt, pe Unul Dumnezeul nostru, Căruia Ți se cuvine Slava și Stăpânirea în vecii vecilor. Amin. ‟

---

Câteva gânduri de folos, pe înțelesul inimii

 ↪  „De bântuială… de vătămare năpraznică și de cădere”

Nu cerem o viață fără încercări, ci cerem să fim păziți de acele lovituri care ne pot rupe: frici, tulburări, accidente, prăbușiri morale. „Căderea” nu e doar greșeala, ci și alunecarea sufletului în nepăsare, în deznădejde, în întuneric.

 ↪  „De clevetirea celor răi… de urgia tiranilor”

Rugăciunea vede limpede că există răutate omenească: vorbă care rănește, nedreptate, presiune, abuz. În fața lor, creștinul nu cere răzbunare, ci cere ocrotire și tărie ca să nu se înnegrească la inimă.

 ↪  „De ispitele diavolești și de toată mâhniciunea”

Ispita vine adesea cu chip „logic”: justificări, scurtături, compromisuri. Iar mâhniciunea apăsătoare poate seca rugăciunea. De aceea cerem să fim feriți nu numai de păcat, ci și de acea tristețe care ne taie avântul spre Dumnezeu.

 ↪  „Ca după Poruncile Tale… talantul cel dat nouă curat să-l păzim”

Aici este miezul: nu doar să scăpăm de rele, ci să trăim pe plăcut lui Dumnezeu. „Talantul” înseamnă: credința primită la Botez, darurile personale, șansele, puterea de a iubi, de a ierta, de a face binele. Rugăciunea cere să păstrăm talantul curat, adică fără amestec de fățărnicie, fără rătăcire, fără pierdere de sens.

 ↪  „Pentru îndurările Tale… vrednici să ne facem Dumnezeiescului Tău Dar”

Nu ne sprijinim pe merite, ci pe milostivirea lui Dumnezeu. Și totuși cerem „vrednicie” — adică o inimă lucrată prin pocăință, atenție, rugăciune, ca să putem primi Darul Lui fără nepăsare.

---

 (pentru suflet)

Când îi ceri lui Dumnezeu pază, Îi ceri, de fapt, să-ți păzească inima vie: să nu se risipească, să nu se întunece, să nu cadă. Iar când Îi ceri să-ți păzești talantul curat, Îi spui: 

„Doamne, vreau să ajung la Tine cu ceea ce mi-ai încredințat, nu gol, nu murdărit, nu rătăcit”

❇

❇❇

❇❇❇

❇❇

❇