Vindecarea lunaticului – credința, rugăciunea și postul | Matei 17, 14-23

Vindecarea lunaticului – credința care se întărește prin rugăciune și post Vindecarea lunaticului este minunea relatată în Matei 17, 14-23, în care Iisus Hristos vindecă un copil adus de tatăl său. Pericopa, citită în Duminica a X-a după Rusalii, arată că adevărata credință se întărește prin rugăciune și post. Hristos îi învață pe ucenici că până și credința cât un grăunte de muștar poate birui obstacole care par imposibile. Evanghelia Vindecării lunaticului ne așază înainte una dintre cele mai dureroase imagini ale iubirii părintești: un tată îngenuncheat înaintea lui Iisus pentru copilul său. Nu vine cu vorbe multe și nici cu pretenții. Vine cu durerea unui om care a încercat tot ce putea și rostește una dintre cele mai simple rugăciuni ale Evangheliei: „Doamne, miluiește pe fiul meu!” Evanghelia zilei În vremea aceea s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind înaintea Lui și zicându-I: Doamne, miluiește pe fiul meu, că este lunatic și pătimește rău, căci adesea cade în foc și ade...

Stricăciunea Necredincioșilor și Speranța în Mântuirea din Sion în Psalmul 52 al lui David

   Psalmul 52 expune stricăciunea morală a celor care neagă existența lui Dumnezeu și trăiesc în nelegiuire, subliniind că toți oamenii au deviat de la calea dreptății. În ciuda acestei decăderi generale, psalmul se încheie cu o notă de speranță, anticipând mântuirea și eliberarea poporului lui Dumnezeu, venind din Sion, și bucuria care va urma pentru cei credincioși. Mesajul central este unul de avertizare pentru cei răi și de încurajare pentru cei care își pun încrederea în Domnul.

Psaltirea Proorocului David

1. Zis-a cel nebun întru inima să :

    "Nu este Dumnezeu!"


2. Stricatu-s-au și urâți s-au făcut întru fărădelegi. Nu este cel ce face bine.

3. Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce înțelege, sau cel ce caută pe Dumnezeu.

4. Toți s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut; nu este cel ce face bine, nu este până la unul.

5. Oare, nu vor cunoaște, toți cei ce lucrează fărădelegea? Cei ce mănâncă pe poporul meu cum mănâncă pâinea,

6. Pe Domnul nu L-au chemat. Acolo s-au temut de frică, unde nu era frică,

7. Că Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor; rușinatu-s-au, că Dumnezeu i-a urgisit pe ei.

8. Cine va da din Sion mântuirea lui Israel? Când va întoarce Domnul pe cei robiți ai poporului Sau, bucură-se-va Iacob și se va veseli Israel.

Stricăciunea Necredincioșilor și Speranța în Mântuirea din Sion în Psalmul 52 al lui David



Comentarii